Revelaţia şi Maria

Cardinalul (pe atunci) Joseph Ratzinger preciza în anul 1984: "Nicio apariţie nu este indispensabilă credinţei. Revelaţia s-a terminat cu Isus Cristos. El însuşi este revelaţia. Dar nu putem, desigur, să-l împiedicăm pe Dumnezeu să vorbească acestui timp al nostru prin persoane simple şi chiar prin intermediul unor semne extraordinare, care să denunţe insuficienţa culturilor dominante, marcate de raţionalism şi de pozitivism. Apariţiile pe care Biserica le-a aprobat în mod oficial - Lourdes, Fatima - au un loc precis în dezvoltarea vieţii Bisericii în ultimul secol. Ele arată că revelaţia - deşi este unică, încheiată şi deci nu poate fi depăşită - nu este ceva mort; este vie şi vitală". Aşadar, este vorba de viaţă. Mişcată din inerţia spre care o împinge societatea, Biserica însăşi, prin masa de credincioşi care merg în pelerinaje atraşi de Maria, se manifestă ca fiind vie.

Acelaşi papă emerit mai sublinia: "Devoţiunea mariană corectă garantează credinţei convieţuirea dintre indispensabila raţiune şi motivaţiile inimii, la fel de indispensabile... Pentru Biserică, omul nu este numai raţiune. Nici numai sentiment. Este unirea acestor două dimensiuni. Capul trebuie să reflecteze cu luciditate, dar inima trebuie să fie încălzită: devoţiunea către Maria asigură credinţei dimensiunea sa umană completă". Iată de ce adevăraţii creştini îşi vor încălzi mereu inima, într-o lună dedicată cinstirii Maicii Domnului, cum este luna mai. Şi nu numai.

Pr. Cristian Chinez