Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru copii -

Nepotul reginei

Istorioară morală de Iosif Spillmann

Traducere de Mons. Mihai Robu

(continuare din numărul trecut)

La un semn al lui Sikatora, băiatul, care era doar cu puțin mai tânăr decât însoțitorul său, a pășit tăcut înainte și s-a abătut în curând pe o cărare lăturalnică ce cobora în umbra deasă a unui crâng de chiparoși, într-o văgăună, în care șerpuia, printre stâncile acoperite cu mușchi, un pârâu limpede în albia-i de piatră. Sikatora se bucura de tabloul pitoresc, pentru că japonezii au gust pentru frumusețile naturii și caută să imite în grădinile lor munții și văile, stâncile și peșterile, pădurile și râurile. Încă nu văzuse partea aceasta a parcului, și s-a hotărât să mai viziteze această văgăună cu pomii seculari. Nu-și putea închipui un loc mai liniștit, decât aici, printre coroanele ferigilor arborescente de pe malul pârâului, și tăcerea de aici îi plăcea cu atât mai mult, cu cât era mai aproape de castel și de viața zgomotoasă de la curte.

- Văgăuna se potrivește de minune pentru un pustnic, i-a spus Sikatora însoțitorului său.

- A și fost locuită multă vreme de unul, a răspuns pajul. Vedeți acolo printre ramurile acelui copac uriaș o căsuță mică? Până acum un an a locuit în ea bătrânul Jeyas. În fiecare zi lăsa jos o funie, de care un școlar de bonz lega o oală cu orez; cu atâta se hrănea pustnicul cel curios. Se spune că el nu a coborât de pe copac mulți ani, în urma unei promisiuni făcute lui Kwannon, pe care budiștii îl adoră ca stăpânul atmosferei. Din cuibul său putea zări pe deasupra tufelor și stâncilor templul zeului său, la care vom ajunge îndată.

De fapt, se vedea o platformă de lemn, legată de două ramuri groase, ascunsă în frunzișul întunecat, o colibă mică, făcută din bambus, ce ar fi putut servi la nevoie unui om, nu ca locuință, ci ca loc de dormit. Sikatora se uita în sus la colibă și dădea din cap. Apoi l-a întrebat pe însoțitorul său dacă mai este locuită.

- Nu, a răspuns pajul. Bătrânul Jeyas a fost ultimul pustnic budist care a locuit printre ramurile acestui pom. De când a murit, bonzii spun că pomul e blestemat, pe când înainte susțineau că un zeu l-a sădit. Cauza e că bătrânul pustnic când a murit era creștin.

- Creștin! a exclamat prințul plin de uimire. Poate și tu ești creștin? l-a întrebat pe paj.

- Da, sunt creștin, stăpâne, chiar și părinții mei răposați erau creștini. De aceea am fost botezat când eram copil și am primit acest nume frumos Ștefan, care înseamnă coroană.

- E curios cum această credință străină se răspândește așa de tare pe aici! De tine nu mă mir atât de tare, dar de bătrânul pustnic. Cum e cu putință una ca aceasta, după ce o viață întreagă i-a slujit lui Buda?

- Harul și milostivirea lui Dumnezeu nu cunoaște margini. Poate că tocmai pocăința cea aspră cu care s-a deprins toată viața lui în bună credință i-a dobândit cunoașterea adevărului. Cine caută cu sinceritate și umilință, acela va ajunge la credința în Dumnezeul cel adevărat: Dumnezeu îi va trimite un înger, după cum spun preoții noștri, și nu-l lasă să moară. De altfel, convertirea lui e destul de curioasă. Trăiește pe aici un bătrân orb, numit Tobia, care în tinerețe a fost un profesor renumit la mănăstirea bonzilor din Funai.

- Mi se pare că îl cunosc. Nu e condus de un băiat frumos pe care-l cheamă cu un nume străin Francisc?

- Chiar așa: e nepotul lui și poartă acel nume din respect față de marele vestitor al credinței, care acum 25 de ani a adus pentru prima oară în Japonia noastră învățătura lui Isus Cristos. Tobia a fost de față la discursul ce l-a ținut cu succes Francisc Xaveriu timp de cinci zile în prezența regelui nostru Sivan împotriva bonzilor celor mai învățați, și în care a apărat cu izbândă adevărul religiei creștine. Ba încă Tobia a luat parte în persoană la această luptă, opunând sfântului cele mai mari greutăți împotriva religiei creștine; și a mărturisit mai târziu că nu el a căutat acele greutăți, ci diavolul i le insuflase. Însă Tobia a fost atât de cinstit, încât a recunoscut victoria învățătorului străin, și a fost atât de dispus să urmeze chemarea harului încât a cerut Botezul și l-a primit din mâna lui Francisc Xaveriu. De atunci bonzii îl urăsc și îl prigonesc și nu numai o dată au încercat să-l ucidă, dar îngerii lui Dumnezeu îl apără. El trăiește anume aici ca servitor al misionarilor și îi ajută să-i instruiască pe oamenii care doresc să se facă creștini. Până acum a pregătit mai multe sute de oameni pentru Botez și e foarte îndemânatic la aceasta; pentru că nimeni nu cunoaște mai bine decât el minciunile bonzilor.

- Băiete, eu nu sunt creștin! a întrerupt Sikatora aproape supărat povestirea pajului.

(va urma)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat