Optimism incurabil

De obicei printr-o astfel de expresie sunt vizaţi cei care reuşesc să treacă cu fruntea sus peste toate dificultăţile. Şi totuşi, există un "sortiment" de optimism de care ar fi bine să se poată vindeca cei în cauză. Căci iată ce spunea cardinalul Ratzinger (papa emerit Benedict al XVI-lea) cândva: "Dacă privim cu atenţie la cultura laică mai modernă, ne dăm seama că optimismul facil, naiv, se basculează în exact contrariul său, în pesimismul radical sau nihilismul disperat". El propunea ca soluţie, pentru a ieşi dintr-o astfel de disperare, optimismul radical (neînşelător de data aceasta), al cărui nume este Isus Cristos. Iar mergând la cauze, identifica "o cultură care, folosindu-se de atenuante sau alibiuri, tinde să le sustragă oamenilor simţul vinovăţiei, al păcatului", precum şi acele "ideologii care domină astăzi" şi care "sunt unite toate de o dogmă fundamentală comună: negarea cu încăpăţânare a păcatului".

Într-un fel, similitudinea cu o lume medicală, în care s-ar căuta atenuarea simptomelor şi nu vindecarea bolii, ne face să înţelegem de ce nu este căutat medicul şi în acelaşi timp medicamentul divin, Isus Cristos. Autosugestia nu este suficientă. Nicidecum în acest domeniu. Căci efectele veşnice ale păcatului nu pot fi anihilate decât de Mântuitorul divin. Prin har. Şi încă harul sacramental.

Pr. Cristian Chinez