Curier juridic

- B.E. (Petroşani, jud. Hunedoara). "Sunt căsătorită din anul 1977 şi în anul 1986 am fost diagnosticată cu poliartrită cronică evolutivă. Soţul meu, după ce s-a pensionat, m-a alungat din domiciliu şi doreşte să divorţeze. Ce drepturi am cu privire la veniturile realizate de acesta din pensie şi cu privire la imobilul dobândit în timpul căsătoriei?"

Potrivit art. 390 Cod civil, "în cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită. Prestaţia compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puţin 20 de ani. Soţul care solicită prestaţie compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie de întreţinere". Această prestaţie compensatorie se poate solicita doar odată cu desfacerea căsătoriei. Având în vedere dispoziţiile legale citate, în cazul în care soţul dv. va solicita divorţul, trebuie să formulaţi şi dv. o cerere în care să solicitaţi desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a lui şi obligarea acestuia la plata unei prestaţii compensatorii, întrucât v-aţi îmbolnăvit în timpul căsătoriei. Conform art. 391 Cod civil, "la stabilirea prestaţiei compensatorii se ţine seama atât de resursele soţului care o solicită, cât şi de mijloacele celuilalt soţ din momentul divorţului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum şi de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta şi starea de sănătate a soţilor, contribuţia la creşterea copiilor minori pe care a avut-o şi urmează să o aibă fiecare soţ, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfăşura o activitate producătoare de venituri. Prestaţia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului". În afară de prestaţia compensatorie, soţul nevinovat care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei are dreptul la despăgubiri de la soţul vinovat.

În ceea ce priveşte imobilul casă de locuit, art. 339 Cod civil prevede că "bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt de la data dobândirii lor bunuri comune", iar cotele sunt egale, ceea ce înseamnă că dv. aveţi dreptul la jumătate din valoarea casei. La aprecierea contribuţiei, instanţa de judecată are în vedere nu doar veniturile realizate de cei doi soţi, ci şi aportul fiecăruia la munca din gospodărie şi la creşterea copiilor.

- Maria I. Codreanu (Ciugheş, com. Palanca, jud. Bacău). "Am fost numită curator pentru sora mea care este surdo-mută. În luna mai 2017, aceasta a fost luată de la domiciliul meu de către o altă soră împreună cu alte persoane şi s-a solicitat în instanţa de judecată numirea unui alt curator. În baza actelor obţinute, persoana numită curator încasează drepturile băneşti pentru sora mea. Cum s-au putut întocmi acte noi în condiţiile în care toate actele de stare civilă (certificat de naştere, carte de identitate, certificat de handicap) erau la mine?"

Potrivit art. 182 din Codul civil, "curatela se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezentat, a soţului său şi a rudelor. Curatela nu se poate institui decât cu consimţământul celui reprezentat, în afară de cazurile în care consimţământul nu poate fi dat. Numirea curatorului se face de instanţa de tutelă, cu acordul celui desemnat, printr-o încheiere care se comunică în scris curatorului şi se afişează la sediul instanţei de tutelă, precum şi la primăria de la domiciliul celui reprezentat". Poate fi numit curator orice persoană fizică având deplină capacitate de exerciţiu şi care este în măsură să îndeplinească această sarcină. Numirea poate fi înlăturată pentru motive temeinice, fiind aplicabile dispoziţiile art. 114-120 din Codul civil. Potrivit art. 158 din Codul civil, "în afară de alte cazuri prevăzute de lege, tutorele este îndepărtat dacă săvârşeşte un abuz, o neglijenţă gravă sau alte fapte care îl fac nedemn de a fi tutore, precum şi dacă nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător sarcina".

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate şi cunoscând doar situaţia prezentată de dv., considerăm că la schimbarea tutorelui instanţa a avut în vedere textele de lege invocate.

Av. Mihaela Ciobanu