Verdelais

La doar 50 de kilometri sud de Bordeaux, printre dealuri cu podgorii, este cunoscut încă din anul 1112 sanctuarul "Sfânta Fecioară Maria, Mângâietoarea Mâhniţilor" de la Verdelais. Géraud de Graves, un cavaler din prima cruciadă, revenind acasă, a devenit eremit şi s-a stabilit în pădurile din această zonă. A adus cu el şi o statuie a Maicii Domnului din Ţara Sfântă şi mulţi veneau să se roage împreună cu el în faţa Fecioarei. La moartea acestuia, s-a stabilit aici o comunitate a călugărilor de Grandmont. Ei au continuat cultul Maicii Domnului şi primirea pelerinilor. Numeroase întâmplări miraculoase atrăgeau din ce în ce mai mulţi credincioşi. În anul 1185 un adolescent orb din naştere şi-a dobândit aici vederea în timpul unei Liturghii, aceasta fiind prima minune cunoscută la Verdelais.

Ca o curiozitate, conform tradiţiei, aici se aminteşte de "pasul măgarului". Se spune că în timpul unui război, în anul 1377, capela a fost incendiată şi mănăstirea distrusă, dar cineva a reuşit să ascundă statuia într-un zid de piatră.

Într-o zi a anului 1390, contesa de Foix a mers să-şi viziteze teritoriile. Trecând printr-o pădure, măgăriţa care o purta pe contesă s-a oprit şi nu mai putea să înainteze. Când s-a uitat contesa, un picior al măgăriţei era înfipt câţiva centimetri într-o piatră. Ba chiar a rămas imprimată în piatră forma potcoavei. Atunci contesa a înlăturat piatra şi a găsit statuia Fecioarei, foarte bine păstrată. Atunci a hotărât să construiască acolo o capelă.

Aşadar, sanctuarul de la Verdelais a traversat nouă secole, supravieţuind numeroaselor războaie şi revoluţii prin grija călugărilor de Grandmont (până în anul 1604) şi celestini, până au fost suprimaţi în septembrie 1778.

Un mare rol l-a avut cardinalul Ferdinand Donnet, cel care, în anul 1836, a încredinţat sanctuarul grijii călugărilor marişti şi împreună cu ei a realizat mari lucrări, care se văd şi azi: turnul, ornamentele baroce, piaţa din faţa bisericii, Calea crucii. În anul 1856, cardinalul Donnet, însoţit de 8 episcopi şi 500 de preoţi, a încoronat statuia Maicii Domnului de la Verdelais şi a încredinţat acesteia Dieceza de Bordeaux. Tot atunci a binecuvântat şi trei cruci mari de lemn pe muntele Cussol, dar o furtună a frânt una dintre cruci şi de aceea au fost înlocuite cu trei cruci metalice, înalte de 12 m. Pe acelaşi munte Cussol, pe o cărare şerpuită, sunt realizate staţiunile Căii cruci.

După fraţii marişti, sanctuarul a fost un timp şi în grija călugărilor pasionişti, iar din anul 2007 sanctuarul a fost încredinţat fraţilor marianişti, o congregaţie înfiinţată de fericitul Guillaume Joseph Chaminade.

În exterior, sanctuarul se evidenţiază prin turnul înalt, deasupra căruia domină o statuie impozantă a Maicii Domnului, cu o înălţime de 3,75 m. Este realizată din cupru şi aurită.

Interiorul bisericii, cu două nave laterale, în stil renascentist, impresionează prin altarul baroc, care găzduieşte deasupra tabernacolului statuia sfintei Fecioare. Statuia, adusă din Orient, este executată din lemn de castan şi are încă urme de culori. Maria, având un chip senin, este în poziţie aşezată şi ţine pruncul pe genunchiul stâng. Isus, care ţine în mână o pasăre, priveşte spre Maria şi zâmbeşte. Statuia este acoperită la marile sărbători cu o mantie şi rămâne vizibil doar capul Mariei şi al pruncului. Vitraliile multicolore ilustrează scene din istoria sanctuarului. Zilele de pelerinaj sunt mai ales sărbătorile mariane: 15 august şi 8 septembrie.

Sanctuarul a primit, din partea papei Pius al XI-lea, titlul de basilica minor la 31 iulie 1924, iar statul francez l-a declarat monument istoric la 31 martie 2001.

Pr. Iosif Dorcu