Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Actualitatea -

Lumea pleacă altfel de la Lourdes!

Interviu cu PS Nicolas Brouwet, episcop de Tarbes și Lourdes (I)

Mons. Nicolas Brouwet, episcopul Diecezei de Tarbes și Lourdes, însoțit de doi preoți români care slujesc în dieceza sa, Mihai Percă, preot capelan al sanctuarului de la Lourdes, și Petru Andrieș OFMConv., paroh al comunității din Tarbes, a fost oaspetele Diecezei de Iași, între 25 și 31 octombrie. Răspunzând invitației PS Petru Gherghel, Mons. Nicolas a vizitat diferite obiective - sanctuarul de la Cacica, seminarii și diferite parohii - participând la câteva evenimente, printre care Liturghia de la sanctuarul marian de la Cacica, la 28 octombrie, cu ocazia pelerinajului absolvenților de liceu, și Liturghia de la Seminarul din Iași, la 29 octombrie, când trei seminariști au fost instituiți acoliți. Episcopul francez s-a întâlnit și cu PS Petru Gherghel și PS Aurel Percă, discutând despre diferitele aspecte pastorale ale diecezelor pe care le păstoresc, iar la finalul vizitei ne-a oferit un larg interviu, din care redăm prima parte.

- Mai întâi, Excelență, cine este, pe scurt, episcopul Nicolas Brouwet?

Sunt un preot din periferia Parisului. Fiind mai întâi paroh, dar și capelan al studenților, am fost consacrat episcop acum nouă ani, slujind patru ani ca episcop auxiliar în Dieceza de Nanterre, dieceza mea de origine, iar de cinci ani și jumătate sunt episcop de Tarbes și Lourdes.

- Am aflat că recent ați sărbătorit 25 de ani de la hirotonire. Cum s-a născut vocația Excelenței Voastre?

Prima dată când m-am gândit la vocația de a fi preot a fost la vârsta de 18 ani. Sfântul papă Ioan Paul al II-lea a venit în anul 1980 în Franța, iar vocația mea se leagă de vizita sa, pentru că acea vizită mi-a arătat în primul rând un preot care vorbea despre Dumnezeu, în acel moment simțindu-mă și eu chemat. Am intrat în seminar după patru ani, după ce am terminat studiile superioare, cum fac în Franța majoritatea seminariștilor înainte de a intra în seminar.

- Ați ajuns preot și deja ați sărbătorit 25 de ani...

Vreau să spun că am fost mereu fericit să fiu preot, am simțit mereu o mare bucurie să predic evanghelia, să vorbesc despre viața Domnului, să întâlnesc atâta lume. E adevărat, sunt mereu dificultăți în viața fiecăruia, dar pentru mine a fost o mare bucurie, un mare har să am această vocație.

- Ați vizitat seminarul, unde se formează viitorii preoți. De ce fel de formare are nevoie astăzi un seminarist și apoi un preot pentru împlinirea misiunii?

Cred că un preot trebuie să fie înainte de toate un ucenic al lui Cristos. Dacă a luat decizia de a fi ucenic al lui Cristos, de a merge pe urmele sale, viața sa va fi o disponibilitate totală față de Cristos. Și cred că la seminar trebuie în primul rând să se păstreze dialogul interior cu Domnul, rugăciunea și fidelitatea față de cuvântul lui Dumnezeu meditat. Acestea sunt importante, pentru că mai apoi viața, chiar și a preotului, nu se poate prevedea. Un preot nu poate ști dinainte ceea ce va face în misiunea sa, dar, dacă este atașat și înrădăcinat în Cristos, atunci fiecare zi va fi un har și o bucurie pentru el. Apoi, cred că un seminarist trebuie să cultive și sensul adorației, un preot fiind apoi omul adorației, trebuie să fie aproape de oameni, să dorească să fie un păstor apropiat credincioșilor, cum spune papa Francisc, să nu-i fie frică să se intereseze de viața oamenilor. Așa și cuvântul Domnului va fi bine primit prin intermediul său.

- Apropo de vocații la Preoție, care este situația vocațiilor în Franța în această perioadă?

Avem aproximativ 700 de seminariști, dar aceștia, pentru aproape 90 de dieceze, sunt puțini. Ei corespund numărului de credincioși care sunt prezenți la Liturghia duminicală, care, pentru moment, este un număr foarte mic. În dieceza mea am doar patru seminariști și tocmai de aceea sunt foarte bucuros să primesc preoți din alte țări.

- Ce înseamnă să fiți episcop al diecezei în care se află cel mai mare sanctuar al pelerinajelor mariane?

Pentru mine este un har imens, deoarece atunci când eram tânăr mergeam anual la Lourdes cu bunicii mei, cu sora, cu fratele și cu verișorii, cu ocazia Înălțării sau a Rusaliilor, în Franța fiind câteva zile de vacanță. Evident că niciodată nu m-am gândit că într-o zi voi fi episcop de Lourdes. Dar Lourdesul m-a format. Înainte de toate, pentru că la Lourdes bolnavilor și persoanelor cu dizabilități li se oferă primul loc. Pentru mine a fost foarte important, pe când aveam 14-15 ani, să văd acești bolnavi pe care de obicei îi ascundem în spitale sau acasă. Tocmai aceste persoane ne evanghelizează prin credința lor. Și, în ceea ce mă privește, de fiecare dată când merg la sanctuar să mă rog, acești bolnavi îmi reamintesc care este drumul. Apoi, harul sanctuarului de la Lourdes este un har eclezial. Întreaga Biserică vine la Lourdes. Sunt grupuri din toată lumea. Statuia sfintei Fecioare de la Lourdes se găsește în fiecare țară unde este Biserica Catolică. Și aici, în Dieceza de Iași, am văzut multe astfel de statui. Ne rugăm sfântul Rozariu în toate limbile, iar în fiecare miercuri și duminică este o Liturghie internațională. Ne rugăm cu credincioși de culturi și limbi diferite.

- Există scepticism în jurul miracolelor, dar și multe mărturii ale persoanelor ale căror vieți, dintr-odată, se schimbă drastic.

După părerea mea sunt două niveluri. Există un nivel obiectiv, respectiv un nivel subiectiv. La nivel obiectiv, sunt 30-40 de persoane anual care spun că au fost vindecate fizic. Însă sunt doar 69 de miracole recunoscute. A fi recunoscut înseamnă că o comisie formată din medici, cercetători a studiat cazul, ajungând la concluzia că vindecarea este inexplicabilă științific. Acesta este nivelul obiectiv. În mod subiectiv este altceva, pentru că sunt o mulțime de oameni care vin la Lourdes și pleacă schimbați, cu ceva care a trecut, fie în trup, fie în suflet. Cunosc, de exemplu, o persoană care a fost vindecată de o depresie profundă. A plecat de la Lourdes fără această depresie, după o oră petrecută în fața grotei. Lumea pleacă altfel de la Lourdes. Sunt mulți care spun: "Eu nu am mai plecat acasă așa cum am venit". În acest sens am deschis un ziar al harurilor, unde oamenii povestesc despre harul primit. Nu putem verifica aceste vindecări, dar lumea dă mărturie că a primit ceva la Lourdes, din partea Domnului. Sunt atâtea lucruri frumoase care sosesc la noi.

- Cât privește scepticismul?

Înțeleg că se pot spune și explica multe împotriva a ceea ce se întâmplă la Lourdes, dar lumea care a primit harul pleacă de la Lourdes cu mare bucurie, cu dorința de a merge înainte cu Cristos, de a trăi Botezul primit. Iar mie îmi este de ajuns asta. Vara aceasta am trăit o săptămână ajutând la piscinele de la Lourdes, împreună cu seminariștii din dieceză. Acolo se vede toată această lume care dorește să facă baie în acea apă, să se roage, să-i încredințeze sfintei Fecioare intențiile pe care le poartă la Lourdes. Acest fapt e incredibil pentru noi, este ca o școală pentru viață. (va urma)

Pr. Adrian Blăjuță



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat