Poezie creştină

Anii trec ca norii

Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,
Vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
Zilnic se preface tot ce-i pământesc -
Numai Adevărul este-acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar,
Apa-şi face vaduri, altele întruna,
Peste toate-n lume plânge-un "în zadar" -
Numai în iubire cântă-un "totdeauna".

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
Ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
Toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier -
Numai conştiinţa sfântă e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători,
Cei aproape astăzi ţi-s departe mâine
Oamenii, ca anii-s aburi trecători -
Numai Domnul singur neschimbat rămâne.

...Nu-ţi lega de nimeni inima acum,
Ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine;
Leagă-ţi-o de Domnul - lumea-i vis şi fum,
Singur el rămâne veşnic lângă tine.

Traian Dorz