Pericolele căldurii din timpul verii

Organismul nostru este conceput în aşa fel încât să realizeze un echilibru al tuturor nevoilor. De exemplu, există un echilibru între căldura acumulată şi căldura pierdută, astfel încât temperatura corpului să fie constantă. Căldura acumulată este suma dintre căldura produsă în organism prin metabolism (atât în repaus cât şi la efort fizic) şi căldura din mediul ambiant. Pierderile de căldură se realizează prin mecanisme diferite în funcţie de temperatura exterioară: când afară e frig obiectele din jur şi aerul atrag căldura corpului, iar când afară e cald, corpul încearcă să producă mai puţină căldură şi în plus apare transpiraţia - care ulterior se evaporă. În condiţii extreme însă, balanţa se dezechilibrează.

Mă voi referi în continuare la insolaţie - dezechilibrul dat de căldura acumulată în defavoarea celei pierdute, mai ales că tot un astfel de dezechilibru se produce şi în natură în ultimii ani, în ţara noastră înregistrându-se temperaturi anormal de ridicate, iar vara este cu precădere un anotimp în care trebuie să fim mai atenţi la acest aspect. Este, aşadar, situaţia în care temperatura din exterior se apropie şi chiar o depăşeşte pe cea a corpului (care este în jur de 37oC) pentru o perioadă îndelungată. Corpul nu mai reuşeşte să compenseze prin pierderi acumularea de căldură şi temperatura centrală creşte. Acest lucru produce multe necazuri mai întâi la nivelul celulelor, iar apoi la nivelul organelor, cu apariţia manifestărilor. Unul dintre primele organe afectate este creierul, organul cu cel mai important rol în reglarea acestui echilibru termic: dureri de cap, pierderea sensibilităţii, confuzie şi delir, uneori chiar convulsii. În efortul de a face faţă căldurii, corpul produce iniţial mai multă sudoare, care duce la pierderi importante de lichid şi ulterior la deshidratare, care favorizează şi mai mult insolaţia. Ulterior capacitatea de transpiraţie este pierdută şi pielea rămâne uscată. Inima începe să bată mai repede, creşte şi ritmul respiraţiilor, iar tensiunea arterială poate scădea. Vârstnicii şi copiii, precum şi cei cu afecţiuni cronice prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor manifestări din cauză că sistemul lor de reglare a temperaturii este deficitar. Cei cu afecţiuni ale pielii, la care este împiedicată sudoraţia, sunt de asemenea mai expuşi riscului.

Alţi factori care fac dificilă rezistenţa la temperaturi crescute sunt hainele groase, obezitatea şi umiditatea crescută a aerului - când este împiedicată evaporarea transpiraţiei.

Cei mai mulţi oameni suferă doar simptome minore, care produc disconfort atunci când corpul este expus la temperaturi ambientale mari, fără a ajunge la insolaţie, dar aceasta nu înseamnă că măsurile de precauţie trebuie neglijate.

De aceea e bine să luăm toţi o serie de măsuri pe timpul verii, în special în zilele când temperaturile sunt foarte ridicate, iar cuvintele cheie sunt "Să ne ferim": de razele directe ale soarelui (în special în miezul zilei); de încăperile fără ventilaţie; de efort fizic în mediu cald; de haine strâmte, groase sau din materiale izolante; de stat în maşini expuse direct la soare (în special copiii şi vârstnicii). De asemenea, e bine să purtăm pălării şi ochelari de soare, şi foarte important, să bem multă apă, pentru a preveni sau pentru a ameliora deshidratarea.

Dr. Bianca Hanganu