Sfânta Scriptură

- Care este diferenţa dintre botezul cu apă şi Botezul cu Duhul Sfânt? Ioan Botezătorul făcea o distincţie clară atunci când spunea că Isus va boteza cu Duhul Sfânt ("Eu vă botez cu apă, dar cel care vine după mine vă va boteza cu Duhul Sfânt"). Cum putem avea certitudinea că cineva este botezat cu Duhul Sfânt?

Atunci când scriu evangheliştii, în Biserica primară şi în cercurile iudaice se mai discuta cu privire la identitatea Înaintemergătorului, a lui Ioan Botezătorul (cf. Mc 6,29; Lc 5,33; 7,18; 11,1; In 3,25; Fap 18,25; 19,1-7). Erau frecvente greşelile şi răstălmăcirile cu privire la persoana şi misiunea lui. Evangheliştii vor să le risipească prin declaraţia lui Ioan însuşi. Răspunsul la întrebările mulţimii este dat de Ioan Botezătorul pe baza diferenţelor care apar între riturile folosite de cei doi. Botezul lui Ioan este dat cu apă, ceea ce presupune o economie încă imperfectă (Lc 3,16), cel al lui Isus cu foc, simbolul Duhului (Lc 3,17). Discursul este convenţional. În realitate, amândouă riturile se celebrează cu apă şi vestesc purificarea interioară care se realizează în neofit în puterea primirii lui Dumnezeu şi a Duhului său (cf. Is 44,3; Ez 36,25-26). Simbolismul apei este tot atât de eficace ca şi cel al focului: apa purifică prin spălare, focul prin ardere. Amândouă pot să semnifice acţiunea regeneratoare a ritului baptismal. În intenţia evanghelistului riturile sunt contrapuse pentru a distinge persoanele la care fac referinţă: Ioan Botezătorul sau Isus Cristos (Fap 1,5). Punctul culminant al discursului este afirmaţia că Mesia este "cel mai puternic", îi depăşeşte pe toţi profeţii care l-au precedat, inclusiv pe Înaintemergătorul lui, şi pe toţi mediatorii de mântuire. Înaintea lui, Ioan simte că este doar "servitor". Rabinii le interziceau discipolilor de a dezlega cureaua încălţămintei învăţătorilor, aceasta fiind considerată o impuritate şi o muncă pentru sclavi. Nu putea fi o redimensionare a Botezătorului faţă de Mesia mai radicală. Botezul creştin este un botez "în Duh" (Lc 3,16), însă Duhul putea fi conferit şi prin ritul Înaintemergătorului, după cum poate fi conferit şi în afara riturilor. Mântuirea nu este condiţionată şi subordonată niciunui timp şi niciunui ceremonial, după cum şi iubirea lui Dumnezeu este împărţită tuturor oamenilor dintotdeauna. Trimiterea Duhului apare des (Lc 1,15.35.41.67; 2,25.26.27; 3,24 etc). Prezenţa lui are legătură cu acţiunea binefăcătoare a lui Dumnezeu, cu forţa lui eliberatoare şi sfinţitoare în viaţa oamenilor. În tradiţia biblică Duhul este asociat cu focul, cu vântul sau cu amândouă. Dacă se accentuează legătura botezului cu judecata (Lc 3,17: "El are în mână lopata de vânturat să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge"), "focul" are valoare punitivă. În felul acesta, în timp ce Botezul creştin conferă unora mântuirea (pe Duhul Sfânt), altora, celor care îl refuză, le aduce condamnarea. Aşa cum agricultorul ridică în sus pe arie grâul pe care l-a secerat ca să-l elibereze de pleavă şi alte impurităţi, la fel Mesia îi ridică în sus pe oameni pentru a-i separa pe cei buni de cei răi.

Pr. Alois Bulai