Poezii creştine

Milostivire

Eşti gol, de flăcări spadă deasupra-ţi se roteşte,
Cântar neşovăielnic măsoar-a tale fapte,
Ţi-e duhu-n sărăcire, şuvoi divin să poarte,
El, Domnul e iubire, dreptatea o sfinţeşte!

Tu, gol şi-n neputinţă, ai răsărit în lume,
În grij-aleasă Tatăl te-a îmbrăcat în haruri,
Mereu în căutare, tu, cerşetor de daruri,
Ai îngropat talantul şi nu i-ai dat un nume!

Şi ai lăsat candela, fără ulei fărâmă,
În mărăcini ogorul, pustiu, necurăţat,
Pe uliţi în cântare, mândrii, te-ai răsfăţat,
Tu ce aduci de faţă cântarul drept rămână?

Şi ai lăsat oceanul de patimi să învie,
Şi-n cântec de sirenă auzul priponit,
Plăcere, doar plăcere în fire-agonisit,
Tu ce aduci de faţă cântarul drept să fie?

Te-a-nvăluit lucirea, ai ascultat suspine?
Sau nepăsarea surdă şoptea-n a ta fiinţă?
Ai stat în aplecare spre bine, neputinţă?
Tu ce aduci de faţă cântarul să încline?

- Sunt gol, gol sunt, nimic nu am, Părinte,
Ca să înclin cântarul, văd ciur în ani şi ani...
Copilul orb în strigăt spre-aducere aminte,
- Te rog, o, iartă-l, Tată, cândva mi-a dat doi bani
Cu inima curată, fără făţărnicie,
Şi lacrima-i văzut-am sub pleoapă cum învie!

S-a înclinat cântarul, cercând milostivirea,
În zâmbet, milă, Tatăl şi-a arătat iubirea!

Martin Cata (Huşi)

* * *

Lourdes

La Lourdes e rugă, speranţă,
Adiere-i de farmec divin.
Merg oameni cu cereri şi vise,
Când se-ntorc sunt convinşi că-s iubiţi.

Balsam pentru inimi e Lourdes-ul,
E sărut de-ndurări şi mister.
Merg copii gângurind spre o Mamă
Ce nu ştie refuzul ce e.

Fugiţi oameni buni la Maria,
Din ea izvorăşte doar har.
Din lumea de umbre şi ceaţă
Doar cu ea veţi ieşi la liman.

Pr. Emil Lucaci