Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru copii -

Micul emigrant

Istorioară morală de Christophor v. Schmid

Traducere de Bronislav Falewski

(continuare din numărul trecut)

Administratorul, la care era dator Laurențiu, era un bărbat sever care nu stătea la discuții. Când Laurențiu i-a spus că nu are întreaga sumă pe care trebuia să o plătească și l-a rugat să-l mai aștepte cu restul de bani, administratorul nici nu a voit să audă. A numărat banii, i-a încasat, a scris o chitanță cu suma primită cu observația cât mai are de achitat și apoi a spus:

- Știți care sunt clauzele contractului. Dacă nu achitați până la apusul soarelui cei 22 de fiorini până la ultimul ban, încetați de a mai fi arendaș; va trebui să părăsiți locuința și să vă luați toiagul pentru a pleca în pribegie. Din mobila casei sau din vitele voastre voi reține cât face restul de plată. În tot acest timp s-a prezentat un alt arendaș care era dispus chiar să plătească mai mult decât ne-a fost învoiala.

A scos apoi contractul de arendare din geanta sa, l-a deschis și a spus:

- Citiți! Aici este scrisă suma pe care ați promis-o. Ați și semnat. Nu se mai poate face nici o modificare. Vedeți și știți care este părerea mea și prin urmare puteți pleca!

Laurențiu se întorcea acasă prin pădure cu inima întristată. Se gândea la durerea pe care avea să o provoace soției și copiilor; gândindu-se la aceasta, i-au dat lacrimile și adesea suspina așa de tare, ca și cum totul avea să se sfârșească. Drumul spre casă ducea prin apropierea stejarului unde l-a găsit pe micul Ludovic. Pe o cărare lăturalnică s-a îndreptat spre copac, a îngenuncheat și s-a rugat din adâncul inimii, cu lacrimi fierbinți și cu mâinile împreunate:

- Scumpul meu, Dumnezeu! Aici, în acest loc, a îngenuncheat, nu demult, Ludovic, un copil sărac și părăsit, și s-a rugat cu mâinile ridicate spre tine - și tu i-ai ascultat rugăciunea! Acum îngenunchez și eu aici și mă rog ție în necazul meu. Fă să ajungă rugăciunea mea la tine, îndură-te de mine, de soția mea, de copiii mei și de Ludovic! Ah! bunule Dumnezeu, tu ai spus odată: "Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire". Eu m-am îndurat de acest copil; îndură-te și tu de mine și de copiii mei! Bunule Dumnezeu, nu lăsa neascultată rugăciunea mea.

Laurențiu, după ce a terminat rugăciunea, s-a ridicat mângâiat. Abia a făcut câțiva pași și a văzut-o pe soția lui venind spre el. Laurențiu a rămas foarte mirat și a strigat:

- S-a întâmplat ceva rău că ai venit înaintea mea?

Dar ea a spus:

- Nu, și zâmbea, iar chipul ei lumina ca a unui înger.

- Nu-i așa, a spus ea când a ajuns la el, că administratorul nu vrea să aștepte? Așa ceva am presimțit și eu! a spus Ioana cu o față zâmbitoare.

Laurențiu i-a spus:

- Toate acestea mi le poți spune cu zâmbetul pe buze?

- Acuma da, a răspuns Ioana; căci Dumnezeu ne-a trimis un ajutor. Inima mea este plină de mulțumire și bucurie, și aș fi în stare să strig de bucurie și să mulțumesc în fața omenirii întregi! N-am putut să mai aștept până ce ajungi acasă; a trebuit să alerg înaintea ta ca să-ți spun marea fericire care a venit asupra noastră. Dumnezeu ne-a ajutat într-un mod minunat, ia privește aici!

Ea a deschis mâna și i-a arătat 20 de galbeni, toți nou nouți, cu marginile încă ascuțite.

Laurențiu nu putea crede ochilor.

- Pentru numele lui Dumnezeu, a strigat el, de unde ai luat atâta aur?

Ioana i-a răspuns:

- Ai putea să încerci să ghicești ani de-a rândul și tot nu ai ghici niciodată. Îți voi istorisi totul pe larg! Când ai plecat eram atât de tristă, încât nici nu-ți pot spune. Copiii mai mari erau la ora de religie; cei mici se jucau în grădina cu pomi pe pajiștea verde. Cel mai mic era în leagăn și dormea dulce și liniștit. Căutam hainele pe care trebuia să le cârpesc și m-am așezat la masă în camera de jos. Coseam cu mare sârguință și mă rugam necontenit lui Dumnezeu din adâncul inimii. În tot acest timp priveam când la copiii din grădină, când la copilașul din leagăn. Ah, suspinam în repetate rânduri, îndură-te de acești sărmani copii, care încă nu știu nimic despre tristețea ce mă apasă și nici despre mizeria care îi amenință! Ici colea cădea câte o lacrimă de mamă pe hainele copiilor, la care tocmai coseam. Am început să cos și la fracul cel albastru al lui Ludovic, care și el începea să se rupă. Am cusut într-o parte unde s-a descusut și mă uitam să văd dacă nu lipsește vreun nasture. Iată că observ la unul dintre nasturi, care era acoperit cu postav albastru, că marginea este uzată. Din această deschizătură strălucea ceva ca aurul. Am deschis și mai tare această ruptură cu unghia - și iată că a ieșit la iveală un galben. Poți să-ți închipui cât de mirată am rămas. O Dumnezeule, mă gândeam eu, aici este aur! Cum a ajuns acesta aici? Stăteam și mă gândeam; nu-mi puteam închipui altceva decât că a fost cusut pentru a fi astfel ascuns. Apoi mă gândeam mai departe la mama lui Ludovic care a trebuit să fugă. Cei refugiați sunt mereu expuși la multe primejdii. Ea a încercat în felul acesta să ascundă banii de mâinile tâlharilor. Și mă gândeam: cu siguranță și nasturii ceilalți conțin bucăți de aur. Am desfăcut nasture cu nasture și am găsit în fiecare câte un galben. Așa am ajuns la acești 20 de napolioni; în felul acesta Dumnezeu ne-a salvat din acest necaz mare. Acum poți achita întreaga sumă administratorului și noi vom putea rămâne împreună cu copiii în locuința de acum.

Laurențiu a spus gânditor:

- Nu cred că e bine să ne folosim de acești bani! Doar nu sunt ai noștri; ei aparțin mamei lui Ludovic. Să mă ferească Domnul de banii și averea străină!

- Și eu m-am gândit la aceasta, a spus Ioana. Ascultă care este părerea mea despre aceasta. Deoarece mama lui Ludovic nu este așa de săracă, cum am crezut noi, ba chiar mai bogată decât noi, de aceea, cu siguranță, ar fi dispusă să plătească ceva pentru întreținerea copilului ei. La urma urmei am avea dreptul de a pretinde așa ceva. Și cred că un fiorin pentru toată întreținerea pe săptămână nu ar fi prea mult. Apoi, noi am cheltuit mult cu Ludovic. (va urma)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat