Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru copii -

Micul emigrant

Istorioară morală de Christophor v. Schmid

Traducere de Bronislav Falewski

(continuare din numărul trecut)

Războiul a izbucnit din nou, dar avea loc în regiuni departe de satul Waldenberg. Domnul și doamna de Waldenberg i-au rugat pe conte și contesă să mai rămână la ei împreună cu fiul lor Ludovic până vor veni timpuri mai bune, și astfel s-au bucurat că au găsit un adăpost atât de sigur și plăcut. Au petrecut timpuri fericite aici.

Într-o bună zi, când nimeni nu se gândea la așa ceva, iată că în sat a sosit un ofițer francez însoțit de câțiva roșiori și se îndrepta spre castel. S-a recomandat domnului Waldenberg ca fiind colonel. Toți cei din castel au rămas surprinși de această vizită atât de neașteptată. Părinții lui Ludovic s-au înspăimântat; contesa se temea că va fi arestată și dusă în Franța. Dar vizitatorul trebuia să fie primit.

Un tânăr frumos cu o uniformă strălucitoare și tresă de aur a intrat în cameră. Ludovic, când l-a văzut, a scos un strigăt de bucurie și a alergat înaintea lui cu brațele deschise. Colonelul era ofițerul rănit la Elersee și care prin vitejia și cunoștințele sale ajunsese așa de departe. El a făcut un popas cu regimentul său la vreo câțiva kilometri de Elersee și a călărit toată noaptea pentru a-l vizita pe Ludovic, salvatorul vieții sale, și să vadă cum îi merge. La Elersee a aflat că micul Ludovic se află împreună cu părinții săi la Waldenberg. Fără să mai descalece s-a îndreptat spre localitatea numită.

El l-a îmbrățișat pe Ludovic și le-a povestit părinților cât de mult bine a făcut bunul Ludovic. Domnul de Waldenberg l-a invitat să rămână câteva zile la castel. Dar colonelul a spus:

- Doar câteva ore; trebuie să fiu la oamenii mei la ora stabilită.

A discutat cu contele și contesa despre soarta lor și la plecare a spus:

- Voi reveni și sper că atunci îl voi întâlni pe scumpul meu prieten și pe dv. în împrejurări mult mai plăcute.

Colonelul s-a ținut de cuvânt; a venit din nou la Waldenberg imediat după ce s-a încheiat pacea, și le-a adus părinților lui Ludovic o garanție în scris, cum că se pot reîntoarce în Franța, dându-li-se toate moșiile înapoi. Deoarece colonelul avea rude cu mare trecere în Franța, a reușit să procure această favoare pentru părinții lui Ludovic, favoare de care ceilalți s-au bucurat mulți ani mai târziu. Amabilitatea cu care Ludovic a știut să salveze viața unui ofițer atât de important a fost admirată peste tot; fiecare spunea că părinților unui asemenea copil să nu li se pună piedici pentru a se întoarce în țara lor.

Colonelul a plecat apoi împreună cu Ludovic și părinții lui la Elersee. L-au vizitat pe părintele paroh, care i-a trimis adesea câte o carte de citit și câteodată i-o aducea chiar el, și i-a făcut cadou o colecție de cărți bune în limba franceză, toate în ediție bine executate și fin legate. A adus cadouri pentru fosta gazdă, și anume morarului i-a adus postav fin de culoare albastră pentru o haină, iar morăresei tafta de aceiași culoare, împreună cu panglici și dantele. Părinților adoptivi ai lui Ludovic le-a împărțit o sumă frumoasă de bani ca să-și poată procura cele necesare. În afară de acestea i-a dat Ioanei pentru copii la vreo 25 de metri de pânză fină.

- Aceasta, a spus el, este pentru pansamente.

Colonelul era fericit că putea să-i readucă pe Ludovic și pe părinții lui în Franța. Ludovic a considerat tot timpul un mare dar faptul că a trăit pentru un timp la țară. Această viață la țară nu numai că i-a întărit cât de cât sănătatea lui cam șubredă; dar și mintea și faima lui au câștigat ceva. Obiceiurile simple, dar pline de evlavie ale părinților adoptivi, care începeau și sfârșeau fiecare zi cu Dumnezeu, care simțeau un fior sfânt de tot ce este rău și primeau orice necaz al vieții cu răbdare și resemnare; învățăturile și evlavia venerabilului paroh și serviciul divin evlavios din biserica de la țară i-au alimentat și întărit sentimentele pentru cele sfinte. Rugăciunile de acasă și din biserică, vorba și exemplul bun l-au făcut și pe el evlavios și bun. De la acești oameni săraci, dar mulțumiți, a învățat cum poate trăi omul cu puținul ce-l are; ura luxul excesiv și orice prefăcătorie era departe de el. A rămas cu o simpatie deosebită pentru viața de la țară. Castelul său din Franța îi era adăpostul cel mai plăcut; și aceasta nu pentru că era construit și mobilat frumos, ci pentru că era situat într-o regiune rustică și înconjurat de lanuri de grâu, câmpii înflorite și păduri umbroase. Faptul că putea medita mai de aproape la creația lui Dumnezeu era pentru el o mare bucurie și în aceasta găsea el pacea și fericirea. Avea un respect extraordinar față de supușii săi; căci el s-a putut convinge cu proprii săi ochi cât muncesc pentru a-i hrăni pe stăpânii lor și ce suflete nobile trăiesc adesea sub aceste acoperișuri de paie. Aceste gânduri le spunea des tatălui său în anii tinereții; și tatăl său, contele, trebuia să-i dea dreptate.

- Din cauza prea marelui lux, a spus contele, ne-am îndepărtat prea mult de natură și aceia care au aceeași situație ca a noastră au călcat pe urmele noastre. De aici toată mizeria, nedreptățile și zăpăceala timpurilor noastre. Dacă vrem să vină timpuri mai bune trebuie să ne întoarcem la natură. Numai în felul acesta poate fi îndepărtată nemulțumirea multor nevoiași din popor, și atunci și noi vom deveni mult mai mulțumiți și vom trăi mai liniștiți și fericiți.

Și mama lui Ludovic, contesa, era de aceeași părere; se bucura să găsească voința lui Dumnezeu în istoria lui Ludovic.

- Dumnezeu, a spus ea, mi l-a luat pentru a mi-l da înapoi mult mai înțelept și mai virtuos. Un fluturaș pestriț, o făptură mică și neînsemnată a dat prima ocazie la un șir întreg de întâmplări, care au devenit nu numai pentru Ludovic, ci și pentru mulți alții de folos. Unui bărbat tânăr, colonelului, i-a fost salvată viața; o familie săracă, dar cu sentimente nobile, arendașul Laurențiu, a ajuns împreună cu familia sa într-o situație mai bună; iar pentru noi s-a deschis drumul pentru a putea intra în patria noastră și a stăpâni castelul strămoșesc. La neajunsurile care au venit asupra noastră eram câteodată nedumeriți și descurajați, dar trebuie să recunosc: este o putere mai înaltă, nemăsurat de înțeleaptă și binevoitoare, care cârmuiește soarta oamenilor și o îndreaptă spre bine; și această credință se găsește în toate necazurile care vin în viața noastră, acel toiag tare și sigur, de care ne putem sprijini ca să nu murim în drumul spre patria noastră mai bună, împărăția cerului.

sfârșit



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat