Iubire şi recunoştinţă: tinereţe fără bătrâneţe!

Cel mai frumos "sinonim" al tinereţii este iubirea. Când eşti tânăr vrei să iubeşti şi să fii iubit la fiecare respiraţie. Aceasta este tot ce contează. Totul este iubire... sau neiubire, alb sau negru. Însă atunci când este iubire totul devine zâmbet, speranţă, putere. Alergi prin ploaie şi te plimbi chiar şi în timpul celei mai dezlănţuite furtuni. Şi aceasta nu doar pentru că eşti tânăr, ci pentru că iubeşti şi eşti convins că iubirea este mai tare decât moartea. Ce rău i s-ar putea întâmpla celui care iubeşte şi este iubit? Iubirea poate totul!

Însă iubirea are un defect: nu poate să ţină ritmul timpului şi nu s-a adaptat modernizării. Lumea se grăbeşte, dar iubirea vrea să se bucure de fiecare clipă. Lumea se răzgândeşte şi vrea să mai încerce şi altceva, iubirea preferă continuitatea, fidelitatea şi statornicia. Lumea se izolează, iubirea vrea comuniune. Iubirea nu a reuşit să se modernizeze. A rămas acelaşi sentiment "de modă veche" care nu ştie să trăiască singur, care nu suportă izolarea. Iubirea este comuniune şi vrea să fie însoţită de alte sentimente, vrea să dea viaţă altor sentimente, trăiri.

Astfel vedem că iubirea are "fraţi şi surori". Este de modă veche: iubeşte viaţa în familie, vrea să trăiască în "familia sentimentelor". Iubirea are o soră: recunoştinţa. Sunt mereu împreună. Se întrec în a se stima şi lăuda una pe cealaltă. Iar noi trebuie să învăţăm să le preţuim la fel de mult.

Este atât de multă putere în recunoştinţă! Să iubeşti, să fii frumos la suflet, să ai inimă bună, înseamnă să ştii să fii recunoscător pentru ceea ce ai, pentru ceea ce ai primit şi pentru tot ceea ce eşti capabil să oferi. Frumuseţea vieţii răsare şi din magia cuvântului "mulţumesc". Acest cuvânt (re)cheamă iubirea în suflet, cuprinde inima în cea mai delicată îmbrăţişare. Când traduci acest cuvânt în gesturi te îmbraci în strălucire şi arăţi tuturor că iubirea locuieşte în inima ta. Eşti cel mai minunat "copil" când însoţeşti acest cuvânt cu un zâmbet sincer.

Să fim recunoscători! Să ne amintim să mulţumim zâmbind, cu inimă liniştită, fără prefăcătorie. Cine neglijează recunoştinţa, face iubirea să sufere! Însă cine ştie magia simplului "mulţumesc" aşterne roua dimineţii pe iubire, o înviorează. Recunoştinţa dăruieşte iubirii "tinereţe fără bătrâneţe"!

Pr. Laurenţiu Dăncuţă