Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru copii -

Micul emigrant

Istorioară morală de Christophor v. Schmid

Traducere de Bronislav Falewski

(continuare din numărul trecut)

Domnul judecător l-a ascultat pe Kirchenbauer și apoi l-a întrebat:

- Ce a spus Ghiară?

- El s-a mâniat foarte tare pe mine, a răspuns țăranul, și cu toată nenorocirea mea, m-a mai și ocărât. "Părerea mea, mi-a spus domnul Ghiară, ca sfatul unui om deștept să fie bun trebuie să fie împlinit de un om ascultător și înțelept. Tu însă nu ești așa, a continuat el, nu trebuia să iei cu tine lanterna; căci astfel puteau să te vadă oamenii. Așa nici nu mă mir, a spus el, că păsărelele de aur și-au luat zborul și ți-au lăsat cuibul gol. Dar îți voi da un sfat cum ai putea să-ți recapeți banii. Nu ai observat că pe când îți altoia pomii Laurențiu, cu toate că nu avea treabă pe lângă zid, tot lucra pe acolo? Crede-mă, a spus el, banii nu i-a furat nimeni altcineva decât Laurențiu. Dacă aș fi în locul tău, l-aș da în judecată". Ei bine, după cum știți l-am și dat în judecată; numai că atunci nu v-am spus nimic cum că însuși domnul Ghiară m-a sfătuit unde să-mi ascund galbenii; căci mi-a poruncit să nu spun nimănui despre sfatul pe care mi l-a dat.

Așadar, se gândea judecătorul, Ghiară, acest om rău, voia să se răzbune pe Laurențiu și să facă în așa fel ca bănuiala să cadă pe el și poate chiar să fie scos din sat pentru ca după aceea să ajungă el arendaș în locul lui.

Judecătorul l-a întrebat apoi pe țăran:

- Ați mai spus cuiva despre această bănuială?

- Să mă ferească Dumnezeu, a spus țăranul, nu am spus nimănui niciun cuvânt. Ce e drept, mult timp am avut încredere în Ghiară; dar acum nu prea mai am încredere, chiar mă tem de el. Apoi nici nu trebuie să afle că eu am fost acela care l-am pârât. Să nu-i spuneți nimic din toate acestea!

- Ei bine, a spus judecătorul, care cu toată seriozitatea sa a început să zâmbească văzând naivitatea țăranului, să taci și pe mai departe; o să te mai chem.

Judecătorul îl cunoștea pe Ghiară ca fiind un om foarte viclean și se gândea; e posibil că mai întâi s-a gândit cum să pună mâna pe galbeni și apoi l-a sfătuit pe naivul țăran să-și ascundă galbenii în zid pentru a-i lua. Domnul Ghiară este un gospodar rău, face datorii, bea și joacă la cărți; dacă a furat el galbenii, atunci cea mai mare parte a și cheltuit-o. Și aceasta se poate afla foarte ușor.

El l-a chemat pe servitorul judecătoriei, i-a povestit în secret toată întâmplarea și l-a autorizat să se intereseze dacă Ghiară nu și-a plătit pe undeva datoriile sale în aur sau nu a făcut alte cheltuieli.

După câteva zile a venit servitorul în cancelarie și a spus:

- Ghiară nu și-a plătit nicio datorie, dar în oraș la cârciuma "Ursul negru" s-a pus pe băut o noapte întreagă și tot acolo a jucat la cărți unde a pierdut și a dat câțiva galbeni să i se schimbe. Unii dintre acești galbeni am putut să-i schimb în argint. Iată-i; după cum vedeți sunt de specia descrisă de Kirchenbauer, adică din cei furați.

Judecătorul l-a trimis pe servitor după Ghiară, care a sosit imediat și l-a acuzat de furt. Ghiară a început să protesteze și să strige că el este un om cinstit și cum să fie bănuit de o faptă atât de rușinoasă. Nu a negat că a schimbat galbeni; dar se jura pe ce e mai scump că nu i-a furat.

- Acest lucru este posibil, a spus judecătorul; acum trebuie de lămurit numai un singur lucru. Trebuie să dovedești de unde ai galbenii.

Aici Ghiară s-a îngălbenit; nu știa să spună de la cine ar fi putut primi galbenii. A fost nevoit să mărturisească faptul că el i-a furat și a fost condamnat la mai mulți ani de închisoare.

- Așa se întâmplă, a spus judecătorul, când omul nu este muncitor și econom, când bea, joacă la cărți, iar în cele din urmă înșală și fură. Faptele rele aduc roade rele, mizerie și sărăcie; numai virtutea și cinstea îl fac pe om fericit. Precum s-a dat în vileag nevinovăția lui Laurențiu, tot astfel s-a descoperit vina ta. Așa cum Laurențiu a fost răsplătit pentru cinstea și umanitatea sa, tot astfel tu vei fi pedepsit pentru falsitate și fire dușmănoasă.

Deoarece Ghiară avea și așa multe datorii, și acum fiind nevoit să restituie galbenii furați și în mare parte cheltuiți, averea lui a fost pusă la mezat. A ajuns la sapă de lemn, iar copiii lui veneau adesea la fereastra lui Laurențiu cerșind o bucățică de pâine, iar oamenii din sat spuneau: "Aceasta a meritat Ghiară, nu numai din cauza vieții sale ușuratice, din cauza falsității și a înșelăciunii sale, dar mai cu seamă din cauza inimii prea crude față de Ludovic. Voia să-l trimită pe sărmanul Ludovic din casa lui Laurențiu și din sat, și acum chiar el trebuie să plece din casă împreună cu copiii săi".

Ultimul capitol. Colonelul

Așa cum doamna de Waldenberg a devenit o prietenă bună a contesei, tot astfel s-au împrietenit domnul de Waldenberg și contele; căci amândoi erau conduși de aceleași sentimente nobile. Cu toate că pacea se încheiase, totuși pentru emigranți erau foarte slabe speranțe că se pot întoarce în patria lor.

(va urma)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat