Preoţi şi episcopi înmormântaţi în catedrala din Iaşi (III)

(continuare din numărul din luna iulie 2016)

În afara preoţilor şi a episcopilor care apar în schiţa din anul 1891 (numerele 1-10) pentru care se făceau rugăciuni la 2 noiembrie, au fost înmormântaţi în catedrală şi alţi preoţi şi episcopi (notaţi în schiţă cu cifrele de la 11 la 15).

11. Nicolae-Iosif Camilli, arhiepiscop episcop de Iaşi (1884-1894, 1904-1915). Născut la 23 aprilie 1840 la Monterubbiano (Italia), a decedat la Iaşi la 30 decembrie 1915 şi a fost înmormântat în catedrală (în partea de sud, în dreapta crucierei). Pentru ziua morţii, Registrul decedaţilor precizează: Nicolae-Iosif Camilli, arhiepiscop episcop de Iaşi, 75 de ani, după o boală lungă, a murit pe neaşteptate la ora 9.00. Pr. Gheorghe Anton, administrator de Iaşi, i-a dat Ungerea Bolnavilor. Cu aprobarea Guvernului a fost înmormântat în catedrală la 2 ianuarie 1916, lângă altarul mic al sfintei Fecioare, de către arhiepiscopul Raymund Netzhammer de la Bucureşti. Mai târziu a fost pus şi un epitaf. Din cauza întârzierii cu care a venit răspunsul de la Ministerul Cultelor se vorbea de înmormântarea episcopului în cimitirul "Eternitatea". Pr. Ulderic Cipolloni, vicar general şi ministru provincial, i-a pus epitaful.

12. Mihai Robu, episcop de Iaşi (1925-1944). Decedat la Finiş lângă Beiuş la 27 septembrie 1944, a fost înmormântat în cimitirul greco-catolic din Beiuş şi apoi reînhumat, la 3 martie 1964, de PS Petru Pleşca în catedrala din Iaşi (în partea de nord, în stânga crucierei), unde există şi un epitaf.

13. Anton Durcovici, episcop de Iaşi (1947-1949). A murit la în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei la 10 decembrie 1951. A fost înmormântat în secret într-un cimitir din acest oraş. Din cimitirele din Sighetu Marmaţiei, PS Petru Gherghel a adus pământ şi a pus, la 17 mai 2008, o urnă în catedrală (în partea de sud, în dreapta crucierei), împreună cu un epitaf.

14. Francisc Anton Tasso, preot. A murit în faimă de sfinţenie la Răchiteni, la 5 martie 1765 (lăsatul secului). La 5 iunie 1782, rămăşiţele lui au fost transportate în bisericuţa cea nouă din Răchiteni şi îngropate în faţa altarului. A fost reînhumat la Iaşi la 30 iulie 1813, în locul unde se afla banca de împărtăşanie în biserica dinainte de restaurarea din anii 1864-1866. Nu se ştie dacă a fost mutat cu ocazia restaurărilor din 1864-1866.

15. Registrul Parohiei Iaşi arată că la 3 februarie 1830 a decedat pr. Ştefan Iannucci, misionar, "ex-administrator al acestei biserici", îngrijit cu sfintele taine, care a fost înmormântat aproape de altarul sfântului Anton din biserica dinainte de restaurarea din 1864-1866. Cel care notează este pr. Inocenţiu M. Pamfili. Cum este amintit mai sus, lângă acelaşi altar a mai fost înmormântat pr. Alois Landi, care în schema pr. Iosif Malinowski corespunde cu mijlocul catedralei, în partea de sud.

Dacă s-au păstrat aceleaşi locuri pentru unii dintre răposaţi, avem şi câteva informaţii de cum arăta biserica înainte de restaurare. Unde-i acum amvonul era un altar al sfântului Francisc. La mijloc în partea de sud era altarul sfântului Anton. Undeva în dreapta, probabil în faţă, în partea opusă amvonului de acum, era o icoană a sfântului Rochus. (va urma)

Pr. Cornel Cadar