Impresii ale diaconilor nou-sfinţiţi

- "Privesc acest dar al diaconatului pe care l-am primit de la Dumnezeu în optica a trei cuvinte-cheie: slujire, misiune, vocaţie. Slujire, întrucât diaconatul, prima treaptă a sacramentului Preoţiei, mă responsabilizează la o mai mare atenţie pentru slujirea Bisericii, a poporului lui Dumnezeu. Misiune, deoarece ca diacon voi fi trimis să particip, să contribui mai mult la vitalitatea şi la dinamismul Bisericii. Vocaţie, pentru că diaconatul constituie o confirmare reciprocă a faptului chemării personale de către Dumnezeu, precum şi răspunsul meu afirmativ la această chemare. (Cosmin Cimpoeşu)

- "Covârşit de adierea suavă a Duhului Sfânt, îi mulţumesc, în aceste clipe pline de har, Tatălui ceresc pentru încrederea pe care mi-a acordat-o, cer ajutorul lui Isus, pruncul gingaş din Betleemul inimilor noastre, şi mă aşez sub mantia Mariei, mama bunătăţii, pentru ca talanţii care mi-au fost încredinţaţi să aducă roade care să rămână. Un gând de recunoştinţă vreau să aduc familiei mele, colegilor mei şi tuturor celor care îmi sunt alături prin prezenţă sau prin rugăciune. Domnul, izvorul milostivirii şi al bucuriei, să ne binecuvânteze pe toţi! (Andrei Stolnicu)

- "Slujirea diaconală, misiune la care am fost chemat, reprezintă un moment foarte important din viaţa mea, în care voi putea face experienţa unei angajări mai generoase în urmarea lui Isus. Profesiunea de credinţă, jurământul de fidelitate în slujirea semenilor în ascultare faţă de episcop şi declaraţia pe care am încheiat-o cu aceste cuvinte: "Aşa promit, aşa făgăduiesc, aşa jur, aşa să-mi ajute Dumnezeu şi această sfântă evanghelie pe care o ating cu mâna mea" constituie hotărârea cu care doresc să urmez mai îndeaproape voinţa Domnului în viaţa mea. Domnul să mă păstreze mereu statornic în slujirea sa!" (Liviu-Narcis Matieş)

- "Cu emoţii şi cu gândul de mulţumire am trăit ziua consacrării, o zi importantă din viaţa mea. Am promis bunului Dumnezeu că voi fi un mărturisitor al evangheliei şi al carităţii. Mă încredinţez sfintei Fecioare şi cu umilinţă îi cer să mă ajute să fiu statornic, iubitor de Dumnezeu şi de oameni, să urmez cu bucurie şi dăruire carisma fondatorului congregaţiei, Leonardo Murialdo, să devin pentru fiecare copil şi tânăr: tată, frate şi prieten. Totul spre mai marea slavă a lui Dumnezeu!" (Florin Pistiean)

- "Trebuie cercetaţi mai întâi şi, numai dacă sunt fără prihană, să fie diacon" (1Tim 3,10). Mă ajută acest verset pentru a putea explica ce înseamnă a fi diacon şi persoană consacrată de Dumnezeu şi lui Dumnezeu. Ştim bine că acest cuvânt vine din cuvântul grecesc, "diakonos", ce poate însemna "slujitor", "minister" sau "mesager". Diaconul în Biserică a început, aşa cum Faptele Apostolilor în capitolul 6 ne relatează, din cauza problemelor pe care apostolii le aveau, în special pentru distribuirea sfintei Împărtăşanii văduvelor. Şi încet, încet, povestea a luat amploare, până a ajuns în zilele noastre. Astăzi avem ceea ce noi numim "ministere orânduite" în Biserică şi primul dintre aceste ministere este diaconatul. Aşadar, cum devii diacon? Devii diacon după ce ai trecut mai multe probe, aşa cum versetul mai sus-citat ne spune. În realitate, nu este atât de simplu. Este nevoie de mult timp şi de pregătire pentru a deveni diacon. Trebuie, înainte de toate, să ai credinţă şi vocaţie, să studiezi, să citeşti şi, în oarecare măsură, să ştii să cânţi nu neapărat foarte bine, dar suficient pentru a putea duce la îndeplinire această sarcină sau minister. Şi nu doar atât, pentru că trebuie să fii capabil de a nega şi de a te goli pe tine însuţi pentru a-l putea urma şi sluji pe Isus, modelul şi învăţătorul care a venit în lume nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji pe alţii. Nu este uşor, însă totul este posibil pentru Dumnezeu! El este cel care cheamă şi are grija de toate. Pentru noi, oamenii chemaţi de el, este de ajuns harul şi colaborarea noastră. (Rene de Asis Sitjar - CSCh).