Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Legea si dreptul tau -

Curier juridic

- Nicolae I. (Roman). "În anul 2012, am promovat la Judecătoria Iași o cerere de chemare în judecată prin care am solicitat partajarea unor bunuri rămase de pe urma părinților mei. Deoarece nu am solicitat prin acțiunea depusă proba cu martori, instanța de fond a respins această probă și a respins acțiunea ca nedovedită. Este corectă o astfel de soluție?"

Conform art. 194 al. 1 pct. e cererea de chemare în judecată va cuprinde "arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 150. Când reclamantul dorește să își dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfățișarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor". Întrucât nu ați solicitat proba cu martori prin acțiune, instanța v-a decăzut din această probă, conform art. 254 Cod procedură civilă care prevede că "probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, în cazurile anume prevăzute de lege".

Conform art. 254 pct 2 din Codul de procedură civilă, "dovezile care nu au fost propuse în condițiile menționate mai sus nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:
1) necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;
2) nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o poate prevedea;
3) partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute;
4) administrarea probei nu duce la amânarea judecății;
5) există acordul expres al tuturor probelor;

În cazul în care se încuviințează probe pentru situațiile prevăzute mai sus, partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiași aspect pentru care s-a încuviințat proba invocată".

Menționăm că instanța de judecată este obligată să soluționeze cauza pe toate probele administrate în cauză, acestea având aceeași forță probantă.

- I. Popa (Iași). "În ce situație pot formula într-un dosar civil o contestație în anulare?"

Potrivit art. 503 Cod procedură civilă "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1) hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2) dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3) instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4) instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Dispozițiile prevăzute la punctele 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 al. 1 putea fi invocat pe calea apelului sau recursului. Cu toate acestea, contestația poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părții, a fost respins fără a fi cercetat fondul. Termenul de depunere a contestației în anulare este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Av. Mihaela Ciobanu



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat