Poezii creştine

În faţa Fecioarei Maria

La tine vin, Marie, la cine aş veni?
În luna asta verde, cu flori de iasomii,
Să-ţi fac o rugăciune, să stau pe gânduri sfinte,
De tine s-au spus multe şi tot mai sunt cuvinte.

În ochii tăi văd cerul, doar har şi îndurare,
Pe chipul tău cel candid, lumina ca din soare,
Iar mâinile-ţi întinse mă-mbie ca să vin
Să mă-nfăşori cu totul în nimbul tău divin.

Eşti fiica predilectă a Tatălui din cer,
Eşti mama lui Isus. Oh, ce adânc mister!
Mireasă eşti, Marie, a Duhului Preasfânt,
Cu cine să te-asemăn şi cum să te mai cânt?

Imaculată floare, cu-atâta înzestrare,
Fecioară şi-nainte, şi după întrupare,
Cu trupul ridicată de îngeri sus în cer,
De jos, eu te contemplu, un simplu efemer.

Nu mă lăsa, Marie, în valea cea de vină,
Cu mine lumea-ntreagă te roagă şi suspină,
Ridică-mă la tine, în cerul unde eşti
Să simt, Marie scumpă, ce mult tu mă iubeşti.

Pr. Cristian Diac

* * *

Dinarii

Dinarii primiţi i-ai folosit din plin
Prin foame şi sete, neasemuit chin;
Lăsând în urma ta un lan mult mai minunat
Cu bobul de aur, doar bun de secerat.

Secerătorii vin la muncă grăbiţi
Şi rămân cu toţii aşa de mult uimiţi,
Când văd rodul muncii-ţi prea istovitoare,
În leagăn de vânt şi-n zâmbet de soare.

Abia acum pricep cine eşti şi-ai fost,
Muncind acel ogor cu-al vieţii tale cost,
Ca turma să ţi-o saturi precum un bun păstor
Şi-apoi, cu drag, s-o-ndrepţi spre nesecat izvor.

Bucură-te, Antoane, de-aşa rod bogat
Pe câmpul credinţei şi c-ai acceptat
Să primeşti zâmbind al groazei potir,
Fără remuşcare, şi să mori martir.

Cu drag venim la tine, scump părinte,
Cu suflet smerit, inimă fierbinte,
Şi te rugăm adânc să fii mereu cu noi
Până-n ziua mare, ziua de apoi.

N.L., Butea