Šiluva

În centru Lituaniei, într-un peisaj mirific, se află sanctuarul de la Šiluva, cel mai vechi din ţară, "o oază spirituală care a ajutat credinţa să supravieţuiască în timpurile grele ale ocupaţiei sovietice".

Cinstirea Maicii Domnului îşi are originea chiar de la încreştinarea poporului lituanian. Ducele Jogaila a fost botezat în anul 1387, căsătorindu-se cu o tânără poloneză, şi a devenit un zelos promotor şi apărător al credinţei catolice. Iniţiativa construirii unei biserici la Šiluva a aparţinut lui Patras Gedgaudas, un sfetnic al curţii, în anul 1457.

Din nefericire, reforma lui Martin Luther din anul 1517, care se răspândise deja în Germania şi în Prusia, a afectat mult şi Lituania. Protestanţii au cucerit terenul pe care se afla biserica şi au construit o capelă şi un seminar calvin. Însă icoana Mariei şi multe documente despre construirea bisericii au fost salvate de către fostul paroh, care a închis totul într-un seif metalic pe care l-a îngropat.

În secolul al XVI-lea au fost închise sau dărâmate multe biserici, printre care şi cea din Šiluva, iar preoţii exilaţi.

După sosirea iezuiţilor, în anul 1569, catolicismul a începu să se revigoreze, iar pe la 1600 au reuşit să impună o lege prin care toate clădirile şi terenurile confiscate trebuiau înapoiate catolicilor.

În anul 1608, câţiva copii păşteau oile chiar pe locul bisericii de odinioară. Pe vârful unei pietre mari din câmp au văzut o tânără, cu părul lung, care, ţinând în braţe un copil, era tristă şi plângea. Unul dintre copii a alergat şi i-a vorbit catehetului protestant despre apariţie. Catehetul, împreună cu rectorul seminarului, au venit la locul apariţiei. Văzând-o pe acea tânără, au întrebat-o: "Doamnă, dar de ce plângi?" Tânăra a răspuns: "Plâng pentru că odinioară în acest loc era cinstit şi adorat Fiul meu, dar acum lumea ară şi seamănă aici". Şi imediat a dispărut.

Vestea s-a răspândit repede. Un delegat episcopal a vorbit cu martorii şi a încercat să găsească seiful cu icoana şi cu documentele ascunse. Singurul om care mai ştia ceva despre acestea era bătrân şi orb. L-au condus la locul apariţiei, iar aici, printr-o minune, bătrânul şi-a recăpătat vederea şi a putut recupera seiful cu documente şi cu icoana Fecioarei.

Documentele vechi au ajutat ca Biserica Catolică să-şi recupereze terenul de la Šiluva.

Biserica de azi a fost edificată între anii 1760 şi 1773, în stil baroc, cu pereţii exteriori din cărămidă roşie aparentă, iar între turnuri este amplasată, pe fond alb, o imagine a Maicii Domnului.

Capela actuală a Mariei, tămăduitoarea bolnavilor, se înalţă peste piatra apariţiilor sub forma unui turn pătrat, înalt de 44 de metri. Icoana Mariei cu pruncul este din perioada imediat următoare apariţiilor din anul 1608 şi este o copie a icoanei din bazilica "Santa Maria Maggiore" din Roma.

În anul 1775, Sfântul Scaun a dat permisiunea ca icoana să fie încoronată, iar episcopul Steponas Giedraitis a stabilit data de 8 septembrie 1786. Icoana a fost împodobită cu două coroane de aur masiv. La celebrare au participat, timp de trei zile, peste 30.000 de credincioşi, din ţările baltice şi din Polonia.

Papa Paul al VI-lea i-a conferit titlul de basilica minor în anul 1974.

La 8 septembrie 1991, la Šiluva, episcopii din Lituania au celebrat o Liturghie de mulţumire pentru independenţa câştigată în faţa Rusiei.

Sfântul papă Ioan Paul al II-lea s-a rugat în sanctuarul lituanian în anul 1993, iar papa Benedict, în anul 2006, a binecuvântat alte două coroane pentru icoana sanctuarului.

Pr. Iosif Dorcu