Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Posta redactiei -

Răspundem cititorilor

* Maria Iacob (Săbăoani). "Cu întârziere mă alătur și eu celor care v-au felicitat de sărbători spunându-vă "La mulți ani!", multă pace sufletească și spor în munca pe care o desfășurați, să fiți și în anul 2015 acea rază de lumină care să ne conducă la adevărata sursă de lumină-Dumnezeu. Nu de foarte mult timp s-a încheiat octava de rugăciuni pentru unitatea în credință a tuturor creștinilor. Spunem că Biserica lui Cristos respiră prin cei doi plămâni - Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă - și că dincolo de ceea ce ne desparte să căutăm ceea ce ne unește. Nu vreau să vorbesc despre diferența de dogmă sau rituri; în căutările mele am găsit că în Biserica răsăriteană se găsesc comorile tradițiilor spirituale exprimate în mod deosebit de monahism, unde din timpurile glorioase ale sfinților părinți a înflorit spiritualitatea monastică, ce s-a răspândit apoi în Apus, devenind un izvor al organizării călugărești a latinilor, și mai târziu, a reînnoirii acestuia în repetate rânduri. Cred că și catolicii se pot apropia de aceste bogății spirituale ale părinților orientali care îl înalță pe omul întreg la contemplarea misterelor divine. Astăzi, omul modern are la îndemână progresul și tehnologia avansată care de cele mai multe ori nu-l mulțumesc. Zgomotul acestei lumi îl împiedică pe om să intre în el însuși... Pentru a vă scrie aceste rânduri am fost provocată de cartea "Pelerinul rus" pe care o apreciez foarte mult".

Vă mulțumim că ați intrat în spiritul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, căutând, găsind și apreciind lucruri pozitive care se află în celelalte Biserici. Rugați-vă ca și reciproca să se împlinească.

* M. (Iași). "Am o rugăminte. Eu am căutat în "Viețile sfinților", dar n-am găsit nimic. Cine este sfântul Gilbert, trecut în calendar în ziua de 4 februarie? Ce se știe despre el?"

Gilbert s-a născut în localitatea Sempringham (Anglia), în jurul anului 1100. Fascinat de tânăr de viața ecleziastică, a mers să-și finalizeze studiile în Franța, unde a rămas apoi pentru a preda. Întorcându-se în țară, a deschis o școală pentru tineri. Episcopul Robert Bloet, văzând în Gilbert pasiunea pentru o viață spirituală autentică și o pietate profundă, i-a acordat tonsura și l-a primit în ordinele minore. A locuit în palatul episcopal chiar și cu noul episcop, Alexandru, care, după ce l-a hirotonit preot, l-a numit penitențiar al diecezei, având deplină încredere în el. Gilbert a rămas încă șapte ani în Lincoln. În anul 1130 s-a întors la Sempringham, unde a fondat prima mănăstire de surori dedicate vieții contemplative de clauzură care trăiau după regula benedictină. De asemenea, a întemeiat și o comunitate de preoți care trăiau după regula canonicilor sfântului Augustin. Așa a luat ființă Ordinul Gilbertinilor, singurul ordin călugăresc fondat în Anglia. Aprobarea a fost dată de către papa Eugen al III-lea în 1148 și confirmată ulterior de papa Adrian al IV-lea și papa Alexandru al III-lea. Mergând în Franța în 1147, Gilbert a avut ocazia să se întâlnească, la capitulul general de la Citeaux, cu papa Eugen al III-lea și cu sfântul Bernard. Între ei s-a legat o prietenie strânsă. Sfântul Gilbert l-a susținut pe Thomas Becket în controversa cu împăratul Henric al II-lea. Din acest motiv, a avut de îndurat persecuții. Mai târziu, el a avut de suferit chiar calomniile unora dintre călugării săi, însă papa Alexandru al III-lea împreună cu episcopii englezi au venit în apărarea lui. Suferind de orbire spre sfârșitul vieții, Gilbert a murit la 4 februarie 1189 în mijlocul călugărilor săi de la Sempringham după o viață dedicată în întregime slujirii lui Dumnezeu și Bisericii. La moartea sa ordinul avea deja 30 de mănăstiri. În pofida faptului că ordinul era înfloritor, împăratul Henric al VIII-lea l-a suprimat în anul 1538. Gilbert este autorul a câtorva scrieri de spiritualitate. A fost canonizat de către papa Inocențiu al III-lea, la 11 ianuarie 1202.

* Ramona (e-mail). "Am hotărât să ne căsătorim ori numai la primărie ori la ortodocși, și poate că veți da importanță acestui e-mail nu pentru mine, dar pe viitor poate o să le fie de folos altor persoane. Tot ce am voit a fost să mă căsătoresc în religia la care m-am născut, doar că nu am voit nuntă, voiam să fim noi doi și nașii. De ce? Pentru că așa mi-am dorit mereu și l-am convins pe prietenul meu care e ortodox că trebuie să facem nunta la noi la catolici și am ajuns la biserică. Recunosc, am fost la mai multe și am întrebat. Încă de la început am fost privită cu suspiciune deoarece nu voiam nuntă. Și acolo în loc să găsim o soluție deoarece dacă nu voiam nuntă nu voiam nici să fim strigați în biserică, e oarecum logic, și deși am explicat aceasta, nimeni nu a voit să ne ajute, am fost trimisă de la preotul din sat la biserica unde urma să ne căsătorim și de acolo înapoi... Nu am fost o persoană care merge foarte des la biserică, dar tot timpul am fost mândră că am fost catolică și am avut o singură dorință: să mă căsătoresc la catolici, chiar dacă viitorul soț e ortodox. Și nu se poate doar pentru că nu vreau să mă strige în biserică. Vi se pare normal? (...) Nu am trimis email-ul deoarece vreau ceva, nu mai vreau nimic sunt doar dezamăgită și mă gândesc dacă mai are sau nu rost să ne căsătorim, mă doare că am fost tratată așa și mă întreb acum ce să fac deoarece nu pot să trec peste, nu pot să cred că nu au voit să ne căsătorească, sunt dezamăgită, și ca să nu ajungă și alții ca noi poate ar trebui înlocuită această strigare în biserică și cu altceva în cazul în care mirii nu vor, sunt sigură că trebuie să mai fie o soluție la această problemă pentru cei care nu vor nuntă de exemplu ca noi...".

După cele scrise, nu credem că mai așteptați vreun răspuns. Ne pare rău pentru dezamăgiri, precum și pentru neînțelegerile sau interpretările pe care le-ați dat regulilor care sunt cu privire la căsătorie. Acestea însă au rolul lor. După cum vă este cunoscut, în Biserica Catolică, din care spuneți că faceți parte, căsătoria nu are loc decât o singură dată. Pentru aceasta se face pregătire și se cer documente. Derogările de la reguli, după cum v-am scris în revista din luna decembrie 2014, trebuie aprobate de forurile superioare. Soluții, inclusiv la problema strigărilor, v-am scris că există și v-am explicat și ce aveți de făcut. Acestea nu se fac pentru a îngreuna căsătoria celor care doresc s-o facă, ci pentru că este tratată cu seriozitate. În cele din urmă totul e o alegere. Românul spune: "Cum ne așternem așa dormim". Dacă dv. considerați că religia sau credința e o haină pe care o lepădăm la prima piedică este o alegere a dv. Viața însă nu durează mult. Toți ne vom prezenta înaintea lui Dumnezeu. Și în fața lui contează cum ne-am trăit credința pe acest pământ: cum am mers la Liturghie, cum am ținut poruncile, când și cum ne-am spovedit și ne-am împărtășit etc. Ne vom ruga pentru dv. ca să alegeți bine, să vă apropiați de Mântuitorul care a murit pe cruce, să-l găsiți și să-l urmați.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat