Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru familii -

Nu certificatul face căsătoria!

Nu o dată am auzit spunându-se că sacramentul Căsătoriei sau căsătoria ca atare nu stă într-un act, într-o hârtie, pe care o primești de la primărie sau de la parohie. Și dacă e să analizăm bine lucrurile, chiar este adevărat. Nu hârtia face căsătoria, ci persoanele, bărbatul și femeia.

Zilele trecute mi-a fost dat să merg alături de alți voluntari la un bătrân de 96 de ani. Era lucid și senin, iar pe deasupra și plin de viață. Era vorba de o vivacitate care te frapa chiar dacă nu erai specialist în comportamentul uman și cu atât mai mult în cel al unui bătrân la o așa vârstă înaintată. Bineînțeles că în fața unui astfel de spectacol nu m-am putut abține și l-am întrebat de unde atâta energie. La fel de vioi m-a luat de mână și m-a dus la un tablou cu o doamnă, frumos îngrijită, cu o coafură aranjată, îmbrăcată cu mult gust și asemenea lui, foarte surâzătoare.

E soția mea, mi-a spus cu mândrie, dar și cu o oarecare strângere de inimă. S-a dus înaintea mea, nu a voit să mă mai aștepte, deși o avertizasem să nu mă lase singur! Am fost împreună 63 de ani. Ea e secretul!

Dar să-ți spun cum a fost. Ne-am căsătorit cu mulți ani în urmă. Erau vremuri grele, nu ca acum! Era imediat după război, era foamete, iar după câțiva ani ni s-a luat tot ceea ce aveam și s-a format colectivul. Tata a fost zdrobit! I-au luat totul, iar pe noi ne-au lăsat fără nimic. Curând aveam să experimentez munca grea a câmpului și ce însemna să o iei de la capăt.

Între timp a apărut viitoarea mea soție. Era frumoasă, cea mai frumoasă dintre toate fetele pe care le întâlnisem până în acel moment. Ne-am căsătorit după vreo trei ani de când ne cunoșteam, iar momentul a fost unul pe care nu l-am uitat niciodată. Ba mai mult, am trăit din el, ne-am reîntors deseori la el și o să-ți spun și de ce. Imediat după ieșirea din biserică, după celebrarea religioasă a Căsătoriei noastre, pentru că ploua, dorind să-mi protejez mireasa, mi-a căzut din mâini "Amintirea" pe care mi-a dat-o preotul cu acea ocazie. A căzut în apă și fiind făcută dintr-un material de calitate slabă, s-a șters tot scrisul, iar imaginea nu se mai vedea bine. Spontan mi-a venit un gând, pe care de altfel l-am și pronunțat cu voce tare: "Căsătoria noastră nu stă într-o hârtie!" Legământul pe care îl făcusem, acea promisiune a iubirii până la moarte, nu depindea de acea hârtie pentru că ea era deja în inimile noastre. Și era pentru totdeauna!

De atunci, în fiecare dimineață, după ce ne trezeam, simbolic vorbind, ne căsătoream din nou. Așa ne-am căsătorit în fiecare zi timp de 63 de ani. Și așa începeam ziua, eu, mire, iar ea, mireasă. Iar zilele au devenit o nuntă continuă. Și nu e glumă ceea ce spun și nici rezultatul vârstei mele înaintate. Efectiv reînnoiam în fiecare zi acele promisiuni pe care ni le-am făcut la căsătorie, iar pe parcursul zilei le concretizam îngăduindu-ne cu răbdare, cerându-ne iertare atunci când era cazul, rugându-ne împreună, ocupându-ne împreună de creșterea și educarea copiilor.

Acum..., acum ea s-a dus, cum spuneam, înaintea mea, dar deși nu mai este alături de mine în mod fizic, este și mai mult în mine. Amintirea ei este o prezență continuă, iar chipul din această fotografie mi-o amintește exact așa cum am cunoscut-o: firavă, delicată și plină de gingășie. Așa a fost și așa a rămas pentru mine.

Dacă astăzi familia suferă, suferă pentru că soții se căsătoresc doar pentru nuntă și poate mai puțin pentru ceea ce urmează după. Adevărata căsătorie nu este nunta, ci viața de după ea. Pentru ea este nevoie de harul lui Dumnezeu, de promisiunea iubirii până la moarte. Nu documentul care se dă cu ocazia încheierii căsătoriei este important, ci legământul sincer, acea privire unul în ochii celuilalt, acea disponibilitate în a se sluji reciproc. Doar așa iubirea poate să dăinuie până la moarte, iar anii vieții de familie să se scurgă unul după altul, până se ajunge la adânci bătrâneți. (Mihaela)

Pagină realizată de pr. dr. Felician Tiba



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat