Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Actualitatea -

Interviu cu ÎPS Agostino Marchetto (II)

"Tu ce faci pentru Cristos?"

Continuăm publicarea interviului cu arhiepiscopul Agostino Marchetto care a vizitat Dieceza de Iași în perioada 14-21 august. În această parte a interviului, a cărui traducere a asigurat-o pr. Claudiu Bulai, arhiepiscopul vorbește despre vocație și despre vizita în Dieceza de Iași. Partea despre Conciliu care era la mijlocul interviului a fost lăsată pentru numărul următor când se va aniversa încheierea Conciliului.

- Suntem în Anul Vieții Consacrate. Care este geneza vocației dv.?

Am intrat în seminar la vârsta de 19 ani. Mai întâi am făcut liceul la o școală normală, nu am făcut seminarul mic. Dar la un anumit moment din viață am mers să fac un curs de exerciții spirituale și acel curs era ținut de un preot iezuit albanez din Scutari, care abia fusese eliberat din închisoare. A venit el pentru că se îmbolnăvise cel care trebuia să țină exercițiile spirituale. A fost o mărturie de credință. El a spus că e prima dată că face exerciții cu alții. Trebuie să spun că m-a atins acea mărturie a Bisericii care suferă. Și voi aici, în România, aveți astfel de mărturii. Acel preot m-a întrebat: "Tu ce faci pentru Cristos? Unii mor, sunt martirizați, suferă, dau mărturie, trăiesc pentru el, dar tu?" Această întrebare m-a pus pe gânduri. Abia întors de la exerciții m-au întrebat dacă vreau să fiu animatorul pentru cei care doreau să intre în Acțiunea Catolică. Am răspuns: "Eu? Abia m-am întors de la exerciții. Trebuie să mă gândesc, să văd". Dar ei au insistat. Spun toate acestea pentru că nu trebuie să fii sfânt pentru a face bine, pentru a da mărturie, pentru a spune ceva frumos sau pentru a te pune în slujba altora. Spaniolii spun că se ajunge la capătul drumului mergând. Prin urmare, am acceptat și am mers înainte. Bineînțeles că acolo s-a înrădăcinat dorința de a mă dedica tinerilor ca preot. Și vedeți până la urmă ce am ajuns să fac: am dorit să devin capelan pentru tineri și am fost chemat în diplomație. Vă fac o mărturisire. Era o problemă de conștiință pentru mine. Într-o noapte am avut un vis cu don Bosco care îmi spunea să nu mă preocup dacă nu-mi dedic viața tinerilor, pentru că "vei vedea că în viața de diplomat vei întâlni mulți tineri". Și, într-adevăr, așa a fost. Acolo unde am fost trimis am fost capelan al străinilor, al tinerilor, am fost paroh în Mozambic, profesor în Seminar...

- Ce ar putea găsi astăzi un tânăr în preoție sau în viața consacrată? De ce să devină cineva preot sau călugăr?

Viața consacrată pentru mine înseamnă urmarea lui Cristos în mod deplin, adică prin sărăcie, castitate, ascultare și viață comună. Este încă de actualitate a-l urma pe Isus Cristos. El fascinează prin cuvintele sale, prin persoana sa, prin ceea ce reprezintă, prin felul în care a trăit, prin învățătura și iubirea sa, prin viața pe care și-o dă pentru noi, prin învierea sa, prin întemeierea comunității apostolilor, prin trimiterea lor în lumea întreagă. Eu cred că ne-am obișnuit să auzim cuvintele evangheliei, dar dacă am sta puțin să le analizăm vom constata că sunt unele expresii ale lui Isus care sunt ca o bombă, care au o forță extraordinară. Gândiți-vă, de exemplu, la afirmația: "Dați cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu". Este doar o frază, dar în spatele acesteia stă o libertate extraordinară a Bisericii, a credincioșilor față de puterile acestei lumi, respectându-le, dar totuși păstrându-și libertatea pentru care Grigore al VII-lea la începutul celui de-al doilea mileniu s-a luptat și a murit în exil. Există multe lucruri, multe aspecte din evanghelie, multe texte, multe parabole care sunt profunde, frumoase și fascinează. Frumusețea este un drum pentru realizarea vieții. Cred că acestea îi pot conduce pe tineri la urmarea lui Cristos. În România am fost impresionat de câți tineri sunt în seminar, câți aleg viața consacrată, câți merg în străinătate ca misionari. Este o frumusețe extraordinară. Voi aveți încă o mare comoară. În alte locuri, secularizarea sau, și mai rău, secularismul pune piedici tinerilor care văd fascinația realității existente. Pentru a aprecia viața consacrată trebuie să înțelegi misterul pascal. Trebuie să înțelegi că realitatea cuprinde și crucea. Nu mergem să o căutăm, dar când apare o acceptăm, privind la acea reînnoire a tuturor lucrurilor care a avut loc în acea dimineață a săptămânii, prima duminică, în care Cristos înviat a făcut noi toate lucrurile. Mă bucur cu voi și vă felicit pentru această bogăție pe care o aveți în ceea ce privește viața consacrată, care a fost influențată de experiența dureroasă a comunismului. Calea frumuseții este un drum care se prezintă azi mai ușor în comparație cu alte drumuri care în trecut îi făceau pe credincioși să aleagă.

- Ați stat câteva zile în Dieceza de Iași. Ați fost la Cacica, Iași, Răchiteni, Gherăești, Butea... Care sunt impresiile?

Pe scurt, aș putea spune că sunt foarte bune din ceea ce am văzut: credință și opere. Am apreciat capacitatea de a împleti vestirea evangheliei (cateheza, celebrările liturgice...), cu promovarea umană, ajutorarea celor mai săraci, bolnavi, singuri, orfani, prezența în școală. Pentru mine care m-am ocupat de țigani, am fost plăcut impresionat să văd o operă a părinților conventuali care se îngrijesc de multe persoane din această "minoritate" (o minoritate care are 36 de milioane de persoane în întreaga lume). Am văzut că există acest serviciu care se ocupă de alfabetizare, educare, formare, pregătire în special a tinerilor...

- În aceste zile ați întâlnit și ați adresat cuvintele dv. preoților și credincioșilor din mai multe localități. Care ar fi mesajul dv. pentru ei?

Fiți fideli vocației voastre, fiți mulțumiți, în ciuda tuturor necazurilor. Toți știm că nu e ușoară viața de preot, de călugăr, de totală dedicare lui Dumnezeu și fraților, de credincios. Dar dacă facem tot ce ține de noi pentru a depăși aceste dificultăți, totul se va rezolva. Încercați să faceți tot ce puteți cu ajutorul harului lui Dumnezeu pentru a vă dedica altora, pentru a-i iubi pe cei din jur, în special pe cei care au mai mare nevoie, pentru a iubi Biserica...

- Vă mulțumesc din inimă pentru darul acestei întâlniri și vă rog, Excelență, să nu uitați de noi.

Papa spune mereu: "Rugați-vă pentru mine". Și eu spun la fel. Îmi voi aminti cu mare recunoștință de invitația episcopului vostru pe care mi-a făcut-o, pentru că, spune el, am luptat pentru dreptate în relație cu migranții, pentru primirea care trebuie să fie respectuoasă în ciuda tuturor dificultăților celor care emigrează. Mulțumesc episcopului care m-a invitat pentru a-mi arăta recunoștința sa și a diecezei în acest context. Amintirile frumoase pe care le port cu mine vor fi un stimul pentru a fi în comuniune de rugăciune și de afecțiune pe care Domnul o face să se nască în inimile noastre când ne întâlnim cu frații.

Pr. Cornel Cadar



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat