Sfânta Scriptură

* Edith Pintea (Arad). "În Gen 2,7 se spune că Dumnezeu l-a creat pe om din trup şi din suflet. Însă, în ultima vreme tot mai des apare în literatură o altă componentă a omului: «duhul». Care este deosebirea dintre suflet şi duh şi care este rolul fiecăruia?"

Literal, textul biblic spune: "Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie". După mentalitatea ambientului, Dumnezeu este prezentat asemenea unui olar care plăsmuieşte din ţărâna pământului trupul uman. Pentru ca această statuie să înceapă a trăi este nevoie de suflul lui Dumnezeu, simbolul vitalităţii comunicate de creator. Ceea ce suflă Dumnezeu în nările omului, "suflarea de viaţă" este exprimat în textul original prin termenul "nüsämâ", folosit numai pentru Dumnezeu şi om şi arată conştiinţa de sine, capacitatea de a se cunoaşte şi de a se judeca, libertatea creativă, puterea de introspecţie şi de intuiţie, spre deosebire de termenul generic "nepes", folosit şi pentru animale, care indică principiul vital. Terminologia cu trup, suflet, duh apare odată cu întâlnirea Bibliei cu cultura greacă. La întrebarea dv. care este deosebirea dintre..., răspunsul oferit de cultura actuală este următorul: sufletul este elementul de origine divină, imaterial, substanţial şi raţional care dă forma individuală, personală, liberă şi nemuritoare a fiinţei omeneşti, prin care se distinge atât de Dumnezeu, cât şi de celelalte creaturi; duhul se referă înainte de toate la fiinţa supranaturală, imaterială. În credinţa creştină este Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi. În limbajul obişnuit indică şi sufletul, spiritul unei fiinţe.

Pr. Alois Bulai