Giulgiul din Torino

Martor al pătimirii şi învierii

În căutarea feţei Mântuitorului şi cu inima îndreptată spre imaginea lui Isus, în catedrala din Iaşi, sâmbătă, 12 aprilie, după Liturghia de la ora 18.30 (începutul Săptămânii Patimilor), în prezenţa PS Petru Gherghel, a PS Aurel Percă, a numeroşi preoţi, seminarişti şi credincioşi, a avut loc expunerea unei copii a giulgiului din Torino. La celebrare a participat şi pr. Gheorghe Popa, prorectorul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, reprezentant al ÎPS Teofan, mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Copia giulgiului este un dar pe care diaconul Joachim Huneke din Grabenstätt (Germania) l-a făcut Episcopiei de Iaşi.

La finalul Liturghiei, pr. Iosif Dorcu a reamintit valoarea giulgiului din Torino, iar PS Aurel Percă, împreună cu donatorul au dezvelit imaginea giulgiului. PS Petru Gherghel l-a binecuvântat, astfel încât să devină obiect de cult, iar fiecare, privind faţa lui Isus, să redescopere valoarea marelui dar al mântuirii.

Giulgiul este o pânză de in pe care este vizibilă imaginea unui om ce poartă urme ale maltratărilor şi torturilor comparabile cu cele descrise în pătimirea lui Cristos. De aceea, tradiţia a identificat acest om maltratat cu Isus, şi pânza de in, cu giulgiul folosit pentru acoperirea trupului lui Isus în mormânt.

Diaconul Joachim Huneke a explicat, celor prezenţi la eveniment, câteva detalii despre ce este reprezentat pe giulgiu: "Avem de a face cu o pânză de in, de o valoare inestimabilă, care provine probabil din Antiohia (...). În imagine observăm chipul unui om, cu ochi, nas, buze, o parte a pieptului, iar jos, mâinile încrucişate pe piept. A doua jumătate a pânzei arată aceeaşi persoană, dar cu elementele spatelui. În mod deosebit se văd semnele rănilor, de la umeri în jos. Este greu de explicat faptul că semnele sunt în negativ. Probabil a fost aşezată mai întâi pânza, apoi corpul neînsufleţit apoi din partea cealaltă a fost trasă pânza peste corp, până la picioare. La mâini se observă locurile unde au fost bătute cuiele. (...) Pe giulgiu se văd şi urmele biciuirii de la umeri, pe spate, pe faţă, pe mâini până la coastă. Au fost numărate şi au fost găsite 240 de semne ale biciului. (...) Conform unor studii, pe imagine sunt resturi de polen de la plante care nu se găsesc decât în jurul Ierusalimului. De asemenea, există pe genunchi resturi de praf care provin de la căzăturile suferite de Isus până la Golgota".

Alături a fost expus şi un tablou cu imaginea în negativ de pe giulgiu, care arată faţa unui om cu o tehnică tridimensională. Aici se pot observa mai bine urmele de sânge provocate de rănile de pe faţa lui Isus.

În următoarea zi, cu ocazia Duminicii Floriilor, diaconul Joachim Huneke a explicat valoarea giulgiului atât credincioşilor prezenţi la Liturghia solemnă de la ora 11.00 cât şi tinerilor din Iaşi care s-au adunat, cu ocazia Zilei Mondiale a Tinerilor, la celebrarea de la ora 17.00. Celor din urmă le-a vorbit despre giulgiu asemănând imaginea lui Cristos cu cea a unui rege şi invitându-i să devină apostoli ai pătimirii şi regalităţii sale.

Depăşind valoarea ştiinţifică, giulgiul devine pentru toţi creştinii un martor al pătimirii, morţii şi învierii lui Isus, precum şi o provocare de a redescoperi chipul lui Cristos, pentru ca să credem, iar credinţa noastră să fie deplină.

Andrei Stolnicu