Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pasti 2014 -

Teamă de viață?

"După ce a trecut sâmbăta, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, și Salome au cumpărat miresme ca să vină să-l ungă... Privind, au observat că piatra fusese rostogolită, deși era foarte mare.

Intrând în mormânt, au văzut un tânăr așezat la dreapta, îmbrăcat cu o haină lungă, albă, și au fost cuprinse de spaimă. Dar el le-a zis: «Nu vă înspăimântați! Îl căutați pe Isus Nazarineanul, cel răstignit. A înviat, nu este aici! Iată locul în care îl puseseră!»" (Mc 16,1.4-6).

Marcu ne prezintă la început un cadru normal, întru totul coerent cu ceea ce îl precedă (înmormântarea), în care sunt puse în prim plan intențiile, acțiunile și chiar preocupările femeilor.

Piatra rostogolită de la intrare introduce, dintr-o dată, nu numai în mormânt, ci și la o surpriză uluitoare.

Omul este condus să ia act de acțiunea lui Dumnezeu.

"A înviat!". Literalmente: "A fost înviat (de Dumnezeu!)".

Iată, în narațiune, trecerea bruscă: de la intervenția omului la intervenția lui Dumnezeu.

Și tocmai aici vrea să ajungă Marcu: să ne facă să luăm act de faptul că acest eveniment depinde în mod exclusiv de puterea lui Dumnezeu...

Insistența asupra pietrei, care a fost deja dată deoparte, deși era foarte mare, face parte din această perspectivă a intervenției lui Dumnezeu care depășește posibilitățile omenești.

Acțiunea omului se oprește la intrarea în mormânt.

Acesta este paradoxul, punctul de ruptură: în centrul unui mormânt, unde omul nu mai are nimic de făcut, afară de cazul că se ocupă de un mort, se situează acțiunea lui Dumnezeu care exprimă viața și începe o istorie nouă.

Nucleul narațiunii e constituit de anunțul pascal.

Femeile nu găsesc mormântul gol. Găsesc mormântul ocupat de un "tânăr așezat la dreapta, îmbrăcat cu o haină lungă, albă". Este vorba de un personaj ceresc, care, mai mult decât un interpret al evenimentului, este un revelator.

Trebuie să subliniem puternic faptul că însăși credința în înviere nu se naște din mormântul gol, ci dintr-o revelație.

Experiența pe care o fac femeile se pare că se mărginește, cel puțin la început, la a vedea. De fapt, văd piatra rostogolită alături. Și, intrând în mormânt, văd un tânăr îmbrăcat cu o haină lungă, albă.

Din acest moment însă, a vedea lasă locul lui a asculta.

Este cuvântul cel care introduce în miezul evenimentului și permite să fie perceput în realitatea sa cea mai profundă și tulburătoare.

A se naște, a trăi, a muri, a fi înmormântat. Este traiectoria normală a vieții umane.

Învierea lui Cristos frânge această traiectorie, lichidează definitiv această istorie.

Mormântul - al său, gol - determină un început, nu un sfârșit. Mormântul devine locul nașterii...

Sărmanele femei! Acum că nu mai exista un trup de îmbălsămat, au rămas ca paralizate...

Creatura umană nu poate să captureze misterul, nici să-l arhiveze liniștit în propriile scheme. Poate doar să se deschidă în fața revelării lui, o revelație care o lasă, la drept vorbind, fără simțire.

Oricum, reținem faptul că femeile, deși au avut curajul să înfrunte un cadavru care zăcea în mormânt de două nopți și o zi, rămân uluite, speriate, nu "suportă" revelația care se referă la Cel Viu. Și când, într-un mormânt, primesc o veste uluitoare de viață, își pierd graiul.

"El merge înaintea voastră în Galileea..." Dumnezeu nu se lasă cucerit. Mai degrabă, are obiceiul să aștepte. Un Dumnezeu care ne precedă, nu poate fi cucerit. Putem, cel mult, să bănuim că ne așteaptă, înainte de venirea sa pe pământ, Cristos era așteptatul popoarelor.

Acum, este omul cel care trebuie să răspundă la așteptările lui Dumnezeu. Omul, acest așteptat de Dumnezeu.

Doamne, tu știi că, adesea, fuga noastră exprimă încercarea de a ne elibera de tine, de prezența ta incomodă.

Dar, este și semnul că nu putem face nimic fără tine. Neputând să te urmăm, ne îndepărtăm... Către tine. (Alessandro Pronzato, Via crucis, p. 220-223)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat