Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Posta redactiei -

Sfânta Scriptură

* Bogdan (e-mail). "Am citit în revista "Lumina creștinului", la rubrica "Sfânta Scriptură" unde răspundeți la diferite întrebări din Biblie. M-am bucurat pentru că mi-am zis că aici voi afla și eu răspunsuri la întrebările pe care le am. Sunt student. Am un coleg care merge la biserică sâmbăta și cunoaște bine Biblia. Am purtat nenumărate discuții cu el. Am făcut mai de mult catehismul la pregătire pentru Mir, am citit și din Catehismul mare și m-am apucat să citesc Biblia. Sunt câteva lucruri la care nu știu cum să-i răspund mai bine colegului meu, de aceea am îndrăznit să vă scriu. Este o întrebare cu privire la porunca întâi: "...să nu-ți faci chip cioplit ca să te închini lui". Prietenul meu îmi spune că Dumnezeu este viu, icoanele și statuile sunt fără viață și mi-a arătat multe texte din Biblie în care era considerat un păcat să faci și să te închini la chipuri cioplite. M-am uitat în Catehismul mare și i-am spus că ne rugăm la persoana reprezentată; i-am amintit de șarpele de aramă (Numeri 21,4-9) și de heruvimii care erau pe capacul chivotului (Exod 25,10-22), dar mi-a arătat mai multe texte: Deuteronom 4,16, 2Regi 18,4, Exod 32,21 și 30, 2Regi 23,4, Isaia 40,18-22, Isaia 44,9-20, Ieremia 10,2-6, Ezechiel 8,4-13 etc. Mi-a zis că închinarea sau rugăciunea la icoane a venit mai târziu, fiind legiferată la diferite adunări sau sinoade, după secolele III-IV. Primii creștini din Faptele Apostolilor nu aveau icoane. În primele secole erau imagini decorative, dar nimeni nu se ruga la ele. Ce aș putea să-i spun din Biblie? Dar din primele secole? Vă mulțumesc, vă voi mai scrie și despre alte întrebări".

Problema cultului imaginilor și statuilor este dezbătută mult. Înțelegerea ei corectă este garantată de deschiderea sinceră spre adevăr și de citirea atentă a textelor sacre. Toate textele citate în defavoarea cinstirii imaginilor sfinte sunt din Vechiul Testament. În economia aceasta Dumnezeu a binevoit să se reveleze oamenilor - mai precis poporului evreu - ca singurul Dumnezeu adevărat, fără nici un alt concurent pentru că toate zeitățile celorlalte popoare sunt creații ale oamenilor. De aici satira virulentă împotriva tuturor chipurilor cioplite și a imaginilor. Dar deja în Vechiul Testament găsim și un alt accent. "Și Moise s-a rugat pentru popor. Domnul i-a zis lui Moise: "Fă-ți un șarpe și pune-l pe un stâlp; oricine este mușcat și va privi spre el va trăi". Moise a făcut un șarpe din bronz și l-a pus pe un stâlp. Când șarpele îl mușca pe cineva și [acesta] privea spre șarpele din bronz, trăia" (Numeri 21,7-9). E adevărat că șarpele a fost distrus, dar numai când a fost zeificat, când i s-a ars tămâie. De altfel însuși Isus îl ia ca paradigmă pentru înălțarea Fiului Omului: "Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viața veșnică" (Ioan 3,14-15). Și chivotul alianței nu era numai ornament, nu avea numai funcție decorativă. În textul citat din Exod 25 se vede ce este: o cutie de lemn de salcâm aurit cu un capac de aur și heruvimii și "mărturia", care era constituită din tablele Legii, toiagul lui Aaron și un vas cu mană. Toate obiecte. Și totuși: poporul a venit în tabără și bătrânii lui Israel au zis: "De ce ne-a lovit Domnul astăzi înaintea filistenilor? Să aducem cu noi arca alianței Domnului de la Șilo: să vină în mijlocul nostru și să ne salveze din mâna dușmanilor noștri!" Poporul a trimis la Șilo și au luat de acolo arca alianței Domnului Sabaot care șade peste heruvimi (1Samuel 4,3-4). Sau "Au ajuns la aria lui Nacon, iar Uza a întins [mâna] spre arca lui Dumnezeu și a ținut-o, căci boii s-au poticnit. Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza. Dumnezeu l-a lovit acolo pentru greșeala lui și [Uza] a murit acolo lângă arca lui Dumnezeu" (2Samuel 6,6-7). În Noul Testament pedagogia lui Dumnezeu s-a schimbat. El ne-a vorbit prin Fiul său. Acesta l-a făcut vizibil pe Dumnezeu, pentru că el este "strălucirea gloriei și chipul ființei sale" (Evrei 1,3). El "s-a făcut trup și a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr" (Ioan 1,14). Este adevărat că în Faptele Apostolilor nu se vorbește de închinarea la icoane, dar îndată creștinii s-au recunoscut între ei sau și-au exprimat credința și identitatea lor prin semne grafice. Oriunde în catacombe - și asta chiar de la început - sunt simboluri: peștele, crucea, bunul păstor. Conciliile au recunoscut doar faptul existent. Reținem ceea ce Biserica a învățat întotdeauna: cultul imaginilor sacre este fundamentat pe misterul întrupării Cuvântului lui Dumnezeu și nu este împotriva poruncii I. Actele de cult nu sunt îndreptate către imagini în ele însele, ci întrucât servesc la reprezentarea Dumnezeului întrupat.

Pr. Bulai Alois



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat