Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru familii -

Șervețelul mototolit

Ceea ce odată era o rușine, astăzi a devenit aproape o obișnuință și ceea ce odată societatea însăși condamna, astăzi apără în necunoștință de cauză. Este vorba de conviețuirea de dinainte de căsătorie.

Doi tineri, un băiat și o fată, neținând cont de "lacrimile" părinților, de ceea ce a stabilit Dumnezeu încă de la "început", în numele "probei" aleg să trăiască împreună ca soț și soție, adică să împartă totul, inclusiv capacitatea de a se dărui reciproc.

O să mă judecați, dar eu am fost "acolo", am făcut experiența și mă voi adresa vouă ca una care am experimentat ceea ce scriu. Și eu am crezut ca mulți alții că astăzi suntem liberi, că eu decid ce fac cu viața mea și că nimeni nu are dreptul să-mi spună cu cine pot să stau și ce trebuie să fac. Și am decis!

Ne-am mutat împreună într-un apartament, dar vă rog să mă credeți că nici măcar o dată nu ne-am pus problema căsătoriei. Așa am fi putut să ne dăm un timp, să stabilim niște priorități, să luăm niște decizii care să ne folosească în vederea viitoarei noastre vieți de familie, dar nu, nici măcar nu ne-am gândit că într-o zi putem fi soț și soție. Eram împreună și asta ne punea oarecum într-un confort care ne plăcea. Iar noi ne simțeam bine!

După o lună, în ziua în care am luat salariul, pentru că lucram amândoi, o undă de îndoială a început să se cuibărească în sufletul meu. Câștigam bine pentru că aveam un serviciu bun, ceea ce nu era la fel și în cazul lui. Cu toate acestea n-am spus nimic! Iar timpul trecea!

Într-una dintre zile mi-a spus că a fost concediat, iar eu l-am asigurat că putem trăi și cu ceea ce primeam eu, important e că ne iubim și că dorim să fim împreună. Așadar, rămânea toată ziua acasă!

În tot acest timp, "naivă" și "rebelă", continuam să muncesc pentru a ne întreține. Nu mai mergeam nici la biserică, nu mă mai interesa nici dacă am sufletul împăcat, dacă părinții sunt bine și nu-i mai frecventam nici pe prietenii pe care îi aveam înainte să încep această relație. Într-un cuvânt, era bine! Sau cel puțin așa credeam eu în naivitatea mea!

Întorcându-mă într-o seară de la serviciu, pe măsuța de cafea, am găsit un șervețel diferit de cele pe care le foloseam noi de obicei. Fără să stau prea mult pe gânduri, l-am luat, l-am mototolit și l-am aruncat la gunoi. După alte câteva minute, după ce am mai trebăluit prin casă, a trebuit să arunc altceva la gunoi, dar, surpriză, șervețelul pe care îl aruncasem eu anterior nu mai era acolo. Mi s-a părut bizar!

L-am întrebat pe prietenul meu dacă știe ceva, iar el a negat. Supărată, i-am cerut să-mi arate buzunarele. La început s-a opus, dar apoi s-a conformat. Șervețelul mototolit era în buzunarul lui. L-am întrebat apoi ce are să-mi spună, iar el, schimbat oarecum la față, a spus: "Nimic!" Atunci am înțeles! Îmi ascundea ceva și asta a început să mă deranjeze. Eu eram sinceră cu el, îi spuneam totul, îi ofeream totul, iar el? El mă înșela!

Ca trezită dintr-un somn adânc, m-am ridicat și în aceeași seară, fără alte negocieri, am plecat la părinții mei. Le-am explicat în câteva cuvinte ceea ce s-a întâmplat, le-am cerut iertare pentru atitudinea mea și mi-am promis mie însămi că așa ceva nu voi mai repeta.

Aveam să aflu mai târziu că băiatul alături de care mă hotărâsem să-mi trăiesc viața a fost concediat pentru că lipsea des de la serviciu, că în timp ce eu eram la serviciu, în apartamentul în care locuiam intrau și ieșeau persoane pe care nu le văzusem și de care nu auzisem niciodată.

Nu, așa ceva mi-am zis că nu trebuie să se mai repete! A fost o lecție de viață pentru care am "plătit" cu naivitate și am decis s-o împărtășesc cu voi, cu tineri ca mine, ca să nu se mai repete. Am învățat din această experiență că un băiat care nu are curajul să ceară mâna unei fete, nu va avea curajul nici să-i stea alături toată viața... (Irina)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat