În "căutarea pruncului"

La câteva zile distanţă de sărbătoarea Crăciunului şi trecuţi fiind deja în noul an calendaristic, în mintea tuturor este încă prezentă imaginea fragilă a pruncului Isus şi hotărârile frumoase luate la spovadă sau la începutul anului nou. Întâmplarea relatată de pr. Isidor Mîrţ şi petrecută în misiunea din Maikona (Kenya) se încadrează perfect în această atmosferă.

Cu ceva ani în urmă, de Crăciun, în misiunea română din Maikona, misionarii şi oamenii din comunitate au amenajat o iesle frumoasă din figurinele trimise din România pentru acest timp sfânt. Altarul frumos împodobit şi presepiul erau o atracţie deosebită pentru ochii tuturor. Părintele a subliniat la predică, apropiindu-se de iesle, faptul că pruncul Isus este darul lui Dumnezeu făcut oamenilor. Isus este darul Crăciunului făcut tuturor şi fiecăruia în parte. Terminându-se sfânta Liturghie şi celelalte activităţi, a intrat în biserică să se roage, dar a constatat că pruncul nu mai era la locul său. L-a căutat în sacristie, în casa misionarilor, a întrebat mai multe persoane, dar nimeni nu ştia nimic. A început "căutarea pruncului", pentru a afla ce s-ar fi putut întâmpla cu el. Întrebând în stânga şi în dreapta, a aflat că un copil sărman a fost văzut ieşind din biserică, la o oră mai puţin obişnuită. Părintele a mers la acel copil şi, într-adevăr, l-a găsit în faţa cortului, strângându-l cu drag la piept pe pruncul Isus. S-a aşezat alături de el şi l-a întrebat de ce l-a luat pe Isus. Copilul i-a amintit preotului cuvintele de la predică şi faptul că Isus era darul pe care Dumnezeu i l-a făcut lui şi îl strângea şi mai tare la piept. Părintele se gândea cum va fi a doua zi fără pruncul Isus în iesle şi a încercat tot felul de metode, chiar i-a promis în schimbul pruncului o pungă întreagă de bomboane, ofertă tentantă pentru un copil din deşert, dar el a refuzat ferm. Isus era al lui şi nu voia să renunţe la el. În faţa acestei situaţii, părintele şi-a amintit că avea în camera sa un prunc ceva mai mic, aşa încât i-a sugerat un schimb: pruncul cel mare să fie al tuturor, iar cel mic să-i rămână lui ca dar, pentru totdeauna. Copilul l-a păstrat pe Isus sub forma pruncului firav, dar într-o formă mai mică, iar parohia şi-a redobândit pruncul pierdut.

Preotul misionar l-a găsit pe pruncul Isus, l-a aşezat atât în braţele, în inima copilului african, cât şi în presepiul comunităţii, dar mai sunt oameni care-l caută încă şi nu reuşesc să-l afle. Crăciunul este istoria unui "dar" oferit, însă câţi l-au găsit, câţi l-au primit, câţi au împărtăşit bucuria cu ceilalţi?

Întâmplarea relatată este povestea unui copil, a unui preot, a unei comunităţi din Africa, dar şi povestea oricărui om implicat în răspândirea cuvântului lui Dumnezeu. Cei care i-au susţinut şi continuă să-i susţină pe misionari sunt parte din această poveste, fac posibilă o altă lume, mai frumoasă şi mai plăcută. Ei aşază în braţele şi în inima copiilor un "prunc", darul ceresc al lui Dumnezeu. Centrul Misionar Diecezan le este recunoscător tuturor acelora care au participat şi participă la "căutarea pruncului".

Să ne propunem în noul an să ajutăm cât mai mulţi copii să primească darul lui Dumnezeu, Cuvântul viu. Să nu încetăm niciodată să-l căutăm, să-l găsim şi să-l oferim pe Isus tuturor, căci "ceea ce aţi făcut unuia mai mic dintre ei, mie mi-aţi făcut!". Pruncul poate lua chipul unei persoane apropiate sau îndepărtate, a unui orfan din România sau din Africa, a unui sărac, a unui om ce a fost înjosit, dar care a fost ajutat să se ridice şi să stea drept, cu demnitate. Acestor oameni nimeni nu va trebui să le explice ce este bucuria sufletească, ei o poartă în inimă şi o împărtăşesc tuturor.

Vă dorim un an binecuvântat în Domnul! "Căutarea pruncului" a fost şi rămâne o poveste deschisă!

Pr. Florin-Petru Sescu