Faţă în faţă cu alcoolul. Recăderea

După cum ştim, stă în firea omului să fie curios şi, în evoluţia lui, de la copilărie la maturitate experimentează, descoperă şi cunoaşte tot felul de stări, dar şi starea euforică, ce ţi-o dă demonul cu chip de înger, numit alcool. După un timp, consideri că ai scăpat, dar eşti derutat şi atunci demonul îşi ia din nou chipul drăgălaş şi aşteaptă primul tău moment de slăbiciune, de supărare sau de rătăcire, ca să-ţi demonstreze că te-ai înşelat şi că, de fapt, el ar fi "prietenul" tău.

Iată câteva cuvinte din mărturia unui beneficiar ACAR, din anul 2011, care, la insistenţa lui şi a familiei, a decis să reînceapă programul de recuperare, după ce a recăzut.

Revenirea la vechile obiceiuri şi reluarea efectivă a consumului de alcool apar atunci când, cu dificultate, o persoană îşi acceptă dependenţa. De multe ori ea este văzută doar ca o problemă medicală, consumatorul adresându-se unui medic psihiatru, pentru a primi medicamente, fără ca el să ţină cont de contextul familial, social, dar mai ales de propria relaţie, la nivel de concepţii, cu alcoolul.

Deoarece manifestările dependenţei de alcool se regăsesc într-un ansamblu de simptome cognitiv-comportamentale şi somatice, care evidenţiază slaba capacitate a individului de a mai controla consumul, este periculoasă inocularea ideii de "vindecare". Beneficiarii, care s-au adresat asociaţiei şi care au considerat, după un timp, când, mare parte din manifestările fizice şi psihice au dispărut, eventual cu ajutorul tratamentului medical, că mai au capacitatea de control asupra consumului, au revenit în program, solicitând reluarea procesului de recuperare.

Cuvintele Maicii Tereza de Calcutta pot constitui o concluzie pentru acest articol, dar şi pentru viaţa fiecăruia dintre noi: "Avem nevoie să-l găsim pe Dumnezeu, iar el nu poate fi găsit în zgomot şi nelinişte... Avem nevoie de linişte ca să putem atinge suflete...".

* * *

- "Am solicitat sprijin, prin programul de recuperare al ACAR, după o nouă recădere, eu trecând prin acest program în lunile ianuarie şi mai ale anului 2007. Dacă în luna mai am cerut sprijin pentru că reîncepusem consumul din cauza pierderii locului de muncă şi a izolării faţă de propria familie, acum am băut din cauza unei bucurii: cununia mea religioasă. Cu această ocazie am observat că, din starea de abstinenţă în care eram, am căzut rapid, brusc, în starea de consumator problematic, care nu se mai poate opri din consumul de băuturi alcoolice" (C.E., 5 ani de abstinenţă).

- "A doua revenire în program s-a produs în condiţii urâte, în urma unei recăderi, "taxată" de către toţi cei care erau dispuşi să mă ajute, mai puţin de către mine, care, în încăpăţânarea mea de catâr, am refuzat "internarea" de o săptămână, ce îmi fusese propusă. Cu toate acestea, nu am fost iertat şi, luat pe sus de doi infirmieri, am fost dus în salonul de la etaj, la "fără clanţă". La revenirea din beţie, m-au întâmpinat feţe dezamăgite, furioase... "Aşa-mi trebuie", am gândit, devenind şi mai defensiv şi zvârcolindu-mă, când pe o parte, când pe alta, în patul de tranziţie, ce-mi fusese alocat, după ce ingerasem 300 ml votcă şi 2 comprimate de Diazepam. Nu intenţionez, şi vorbesc foarte serios, să mai am vreo recădere. Acest lucru depinde atât de mine, cât şi de gândurile bune, cu care, sper, să mă lumineze bunul Dumnezeu" (I.Z., 7 ani de abstinenţă).

Asistent social Ramona Ciobanu, coordonator Centru de Recuperare ACAR

* * *

Asociaţia Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare
Iaşi, tel.+fax: 0232-228204; www.alcoologia.ro
e-mail: acar_2004ro@yahoo.com; acar@alcoologia.ro