Evocare prin teatru a ep. Anton Durcovici

Teatrul Luceafărul din Iaşi, în seara zilei de 28 octombrie, a fost gazda unei premiere de excepţie. Pe scenă au urcat actorii băcăuani ai Teatrului din Clopotniţă, oferind celor 800 de spectatori - din Iaşi sau veniţi din alte localităţi - piesa de teatru "Anton Durcovici - omul cu faţa de bronz". În cadrul reprezentaţiei s-a dorit evidenţierea arestării, anchetării şi morţii episcopului martir.

Piesa de teatru a avut ca fundament expunerea unui eveniment istoric, o dramă trăită pe deplin de către ep. Anton Durcovici. Documentarea istorică s-a făcut cu ajutorul materialelor de la CNSAS, a declaraţiilor episcopului Anton Durcovici din timpul detenţiei, a înregistrărilor mărturiilor preoţilor greco-catolici şi romano-catolici care au supravieţuit închisorilor comuniste şi a diverselor documente oficiale din arhiva Securităţii, aşa cum afirmă scenaristul Laurenţiu Budău.

Pentru a putea beneficia cât mai mulţi de acest moment de mare spiritualitate, spectacolul a fost prezentat de două ori: la ora 17.00 şi la ora 19.30.

După o introducere a pr. Iosif Dorcu, pe scenă au urcat actorii: Dumitru Rusu (în rolul ep. Anton Durcovici), Ion Coşa, Laurenţiu Budău, Ştefan Ionescu, Nina Ionescu, Ciprian Cârstiuc, Iulia Solomon, Adina Iftime şi Tiberiu Gabor.

Personajele, în ordinea intrării în scenă sunt: episcopul Anton Durcovici (la 23 de ani şi în jurul vârstei de 60 de ani), Maria Durcovici, cei trei copii vizionari de la Fatima, preasfânta Fecioară Maria de la Fatima, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, pr. Rafael Friedrich, trei securişti, un militar dactilograf, generalul anchetator, o fetiţă la fereastră, securista, Mons. Alois Boga, miliţianul "Piccolo", pr. Otto Farrenkopf. Ca personaje colective mai apar: femei, copii, bătrâni, agenţi, oameni de ordine.

Scenariul este semnat de Laurenţiu Budău, iar regizor a fost Ion Coşa.

La finalul celui de-al doilea spectacol, PS Petru Gherghel, marcat de cele văzute, a mulţumit întregului colectiv de actori, implicaţi în acest act de cultură şi spiritualitate.

Piesa se joacă în cadrul unei campanii de popularizare a personalităţii episcopului martir. Se va organiza şi o "caravană Durcovici", piesa urmând să fie reprezentată în mai multe comunităţi din dieceză.

Pr. Cristian Bîrnat

* * *

- "Ce aţi venit să vedeţi, aşadar, aici? Istoria unui ucis? Istoria unui învins? Ce aţi venit să vedeţi? Vă spun că mult mai mult decât atât: istoria unui mare învingător, istoria unui sfânt... Episcopul Anton ne-a fost răpit, şi nu a revenit niciodată la Iaşi. Avem doar catedrala veche ca mărturie a slujirii sale. Mulţi nu i-am văzut niciodată chipul. Nici măcar osemintele. Şi totuşi ne gândim la el nu ca la un om pierdut în istorie, ci ca la un om care a învins istoria şi a cucerit cerul. Această cucerire a cerului dorim să ne-o confirme cât mai curând şi sfânta maică Biserică a Romei". (Pr. Iosif Dorcu, Din discursul introductiv)

- "Relaţia mea cu episcopul Anton Durcovici a fost puţin dificilă la început şi am încercat să-i pătrund tainele pentru a înţelege mai bine duritatea şi dorinţa lui de a fi tare în credinţă. Este foarte greu pentru noi, ca oameni, să trecem prin ceea ce a trecut el. Eu am recunoscut la o repetiţie că dacă mie mi s-ar fi întâmplat lucrul acesta probabil aş fi suportat o săptămână după care aş fi spus tot ce ar fi voit securiştii. Probabil Durcovici este alături de mine, toată Episcopia Catolică este alături de mine". (Actorul Dumitru Rusu, după spectacol)