Knock

La două sute de kilometri spre nord-vest de capitala irlandeză Dublin, pelerinul va întâlni cel mai mare sanctuar din această ţară: "Fecioara Maria, Regina Irlandei", de la Knock.

Era în după-amiaza zilei de 21 august 1879. O doamnă, în vârstă de 45 de ani, care îngrijea biserica, pe la ora 19.00 a plecat până la o vecină. Trecând prin curtea bisericii, a văzut nişte statui pe un perete, dar a crezut că le-a cumpărat parohul de la Dublin. După o jumătate de oră s-a întors însoţită de Mary Byrne (29 de ani), ca să închidă uşa mare a bisericii. Abia acum, uitându-se amândouă mai clar, şi-au dat seama că e o apariţie. Au chemat imediat vecini, rude, chiar şi copii, ca să vadă minunea. Un număr de 15 persoane, cu vârste între 5 şi 75 de ani, au văzut, pe peretele sudic al bisericii, apărând Maica Domnului însoţită de sfântul Iosif şi de sfântul Ioan evanghelistul.

Fecioara Maria a fost descrisă de vizionari ca fiind foarte frumoasă, stând în picioare, cam la un metru mai sus de pământ. Purta o mantie albă lungă, prinsă în jurul gâtului, şi o coroană, strălucitoare şi aurie. Chipul Mariei părea într-o rugăciune profundă, cu ochii îndreptaţi spre cer, iar mâinile erau împreunate la nivelul umerilor. Una dintre vizionare, Bridget Trench, a alergat să îmbrăţişeze picioarele Mariei, dar şi-a dat seama că era doar o imagine pe acel zid, deşi era atât de clar vizibilă şi atât de strălucitoare.

Sfântul Iosif, îmbrăcat ca îngerii cu tunică albă, era în partea dreaptă a Mariei, cu capul înclinat spre ea, în semn de respect. Sfântul Ioan era în partea stângă a Fecioarei, având o mitră pe cap. Dădea impresia că predică, având în mâna stângă o carte.

Puţin mai în spate, spre stânga se vedea un altar, iar deasupra altarului, o cruce mare şi un miel (imagine simbolică a lui Isus). Împrejurul altarului erau câţiva îngeri în adoraţie.

Vizionarii au rămas în faţa imaginii două ore, rugându-se sfântul Rozariu, chiar dacă ploua. Când a început apariţia era încă lumină, însă chipurile celor trei sfinţi se vedeau foarte clar, având hainele albe, strălucitoare.

La 8 octombrie 1879, arhiepiscopul de Tuam a constituit o comisie pentru analizarea celor întâmplate. Din comisie făceau parte arhiepiscopul, câţiva canonici şi parohi din împrejurimi. Concluzia a fost: "Toţi vizionarii, prin cele afirmate, sunt vrednici de crezare". Jurnaliştii, sosiţi chiar şi de la Londra, în anul 1880, la Knock, uimiţi de mărturiile vizionarilor, au notat: "Persoanele care dau mărturie sunt numeroase, respectabile şi respectate de către vecinii lor..."

În anul 1936, arhiepiscopul de Tuam, Gilmartin, a stabilit o altă comisie de investigaţie şi a primit mărturia a doi supravieţuitori: Mary O'Connell şi Patrick Byrne. Mary O'Connell a spus: "Tot ceea ce am declarat am făcut-o cu sinceritate, ştiind că peste puţin timp mă voi prezenta în faţa lui Dumnezeu". A murit la câteva luni după aceea.

Se pot vedea aici cinci biserici: Biserica Apariţiilor, biserica parohială, bazilica mare, capela sfântului sacrament şi capela pentru spovezi.

Noul sanctuar a fost terminat în anul 1976 de Mons. James Horan. Fiind un om de mare curaj şi viziune, el a iniţiat construirea noii bazilici şi a întregului complex pentru pelerini. A avut şi iniţiativa construirii unui aeroport în apropierea localităţii Knock. Papa Ioan Paul al II-lea, venind aici în pelerinaj în anul 1979, cu ocazia centenarului apariţiilor, a declarat sanctuarul ca basilica minor şi a oferit un trandafir de aur. Pelerină la Knock a fost şi fericita Tereza de Calcutta, în iunie 1993.

Sanctuarul din Knock, fiind loc de pelerinaj internaţional, este vizitat anual de peste un milion şi jumătate de pelerini.

Pr. Iosif Dorcu