Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Scrisoare pastorala -

Vestea cea bună a crucii și învierii lui Isus: iubirea

"Moartea ta o vestim, Doamne, și învierea ta o mărturisim, până când vei veni".

Sărbătorim cu mare bucurie triumful Domnului nostru Isus Cristos asupra morții, prin glorioasa sa Înviere. Inima tuturor creștinilor este plină de bucurie și de speranță, căci a înviat Mântuitorul și este viu în mijlocul nostru. Este Paștele lui Isus, este Paștele nostru.

Evanghelistul Ioan relatează că, în timpul ultimei celebrări pascale la care a participat și Isus, câțiva pelerini greci s-au apropiat de Filip cu o rugăminte: "Vrem să-l vedem pe Isus" (In 12,21). Informat despre dorința lor, Isus le dă un răspuns ce cuprinde în sine marele adevăr al vieții sale, moartea și învierea sa: "A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur, însă dacă moare, aduce rod mult (In 12,23-24).

Mesajul acestor cuvinte este clar: Isus spune că, dacă vrem să-l întâlnim și să-l înțelegem, trebuie să privim spre cruce, adică la gestul iubirii totale, la gestul care revelează adevărata atotputernicie a lui Isus, confirmată în măreața sa înviere.

Sfântul Ioan relatează în continuare un eveniment în care apare, în mod clar, adevărata atotputernicie a lui Dumnezeu, atotputernicia iubirii: "În timpul cinei, când diavolul pusese deja în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul de a-l trăda, știind că Tatăl a dat toate în mâinile sale și că de la Dumnezeu a venit și că la Dumnezeu se întoarce, s-a ridicat de la cină, și-a pus hainele deoparte și, luând un ștergar, s-a încins. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat și a început să spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins" (In 13,2-5).

Comportamentul lui Isus este străin de orice logică umană. El știa că Iuda era hotărât să-l vândă, știa că Petru îl va renega, știa că toți ceilalți se vor împrăștia și-l vor lăsa singur însă, deși ar fi putut să le facă vreun reproș, să-i acuze de lipsă de iubire, de prietenie, să-i lase și să plece, el face ceea ce nimeni nu ar fi făcut: se pleacă pentru a le spăla picioarele.

Cine putea să-și închipuie un asemenea comportament și un astfel de mod de lucru, un asemenea gest față de cei care erau lângă el, nestatornici, trădători?!

Era firesc, așadar, ca Petru, știindu-se slab, greșitor și orgolios, și nemaiîntâlnind astfel de situații, să se ridice și să refuze spunând: "Nu, nu-mi vei spăla picioarele niciodată" (In 13,8), eu nu accept așa ceva; eu am o altă părere despre Dumnezeu.

La această atitudine, Isus îi spune: "Dacă nu-ți voi spăla picioarele, nu vei avea parte cu mine. Atunci Simon Petru i-a zis: "Doamne, nu numai picioarele, ci și mâinile și capul!"" (In 13,9).

După acest dialog, Isus continuă să-i surprindă oferindu-le apostolilor Euharistia, trupul și sângele său. Cine ar mai fi făcut la fel?! Toți am fi spus: acești oameni nu merită nici un dar, nu merită Euharistia. Ce vor face cu ea?

Isus știa toate acestea, dar el, fiind Dumnezeu-iubire, nu se oprește, merge mai departe cu iubirea lui: "Luați și mâncați! Luați și beți: faceți aceasta în amintirea mea!" (Lc 22,19).

Această înfățișare a lui Dumnezeu nu este o invenție umană. Acest comportament al lui Dumnezeu nu poate fi construit de o minte omenească; este o atitudine prea diferită de modul nostru de a gândi. Această imagine a lui Dumnezeu s-a impus, indiferent de felul nostru de a fi și a gândi, pentru că ea vine de la Dumnezeu.

Ceea ce s-a petrecut după acel moment este și mai impresionant. Nu numai că Iuda l-a vândut, dar chiar Petru l-a negat, ceilalți apostoli l-au părăsit și au fugit. El însă îi iartă pe toți, pe cei care l-au uitat, chiar și pe cei care l-au condamnat și răstignit: "Tată, iartă-i pe ei, că nu știu ce fac" (Lc 23,24).

Întâlnim aici paradoxul paradoxurilor, altarul iertării, crucea, stindard, nu al condamnării, ci al iertării, strigătul cel mai puternic de iubire, tribunalul milei și al împăcării, tronul milostivirii divine. De pe înălțimea ei răsună glasul iubirii divine: "Tată, iartă-i!".

Pe acest tron al umilinței a bătut inima, nu a unui om, ci inima unui Dumnezeu făcut om. Aceasta este imaginea lui Dumnezeu, aceasta e iubirea divină! Pe cruce a spus totul, ne-a dat totul, ne-a dat iubirea sa. Cine descoperă acest lucru nu mai poate uita niciodată, rămâne surprins și marcat toată viața.

Dar argumentul care iluminează totul este sfânta Înviere. Ea este supremul act de ratificare a iubirii divine.

Anunțată de profeți, vestită în mod clar de însuși Isus apostolilor și lumii, biruința definitivă asupra morții, învierea înseamnă pecetea divină pusă peste lucrarea sa mântuitoare, lumina care face să strălucească fața sa dumnezeiască, pacea și biruința sa asupra crucii și jertfei sale.

Învierea este, așadar, punctul culminant al iubirii divine, asigurarea definitivă a făgăduințelor făcute de Părintele ceresc pentru cei care, crezând în Fiul său și urmându-l, sunt siguri că și ei vor învia.

Cuprinși în această iubire, avem dreptul să ne bucurăm, să credem și să sperăm, și avem și garanția că drumul nostru pe acest pământ nu se oprește pe Calvar, nici în moarte, ci continuă, trece dincolo și proiectează în veșnicie.

Acesta este crezul nostru pe care-l proclamăm, duminică de duminică, zi de zi: "Cred în Isus Cristos, care a pătimit sub Ponțiu Pilat, s-a răstignit, a murit și s-a îngropat și s-a coborât în iad", dar nu se oprește aici, merge mai departe: "Iar a treia zi a înviat din morți, s-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui".

Învierea lui Isus este, așadar, fundamentul și esența creștinismului, inima credinței și a Bisericii. Fără învierea Domnului, Biserica ar fi ca un trup fără inimă, adică fără viață.

De două mii de ani răsună acest adevăr pe care Petru îl vestea primilor creștini în ziua de Rusalii: "Ei l-au omorât, atârnându-l pe cruce, dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi". De douăzeci de veacuri istoria dă mărturie despre această minune și despre această veste bună adusă de Cristos Fiul lui Dumnezeu în lume, o adevărată revărsare de iubire divină peste sărmana omenire.

Și noi ne înscriem în această lungă serie de mărturisitori, vestind lumii marele adevăr al iubirii - Învierea Domnului. Cristos e viu și prezent în mijlocul nostru!

E un adevăr săpat nu numai pe mormintele martirilor, pe zidurile marilor catedrale sau pe obeliscuri de granit, precum cel din Piața "Sfântul Petru" din Vatican, este un adevăr imprimat mai ales în inimile noastre.

Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat! - Cristos învinge, Cristos domnește, Cristos de-a pururi stăpânește. Cristos e viu în inimile oamenilor și revarsă peste lume bucurie și speranță.

Putem, așadar, să transformăm aceste cuvinte, spunând și mărturisind: iubirea învinge, iubirea domnește, iubirea de-a pururi poruncește.

Vestea cea bună a crucii și a învierii ne însoțește mereu și ne bucură. Acest adevăr îl repetăm cu credință, ori de câte ori celebrăm jertfa sfintei Liturghii, dar mai ales în sărbătoarea sărbătorilor, Paștele: "Moartea ta o vestim, Doamne, și învierea ta o mărturisim, până când vei veni".

Împreună cu Preasfințitul nostru Aurel și cu toți confrații preoți de la episcopie și seminar, având în suflet această bucurie și credință, adresez preoților noștri, persoanelor consacrate, familiilor și tuturor credincioșilor și oamenilor de bunăvoință salutul nostru plin de speranță, dorințele noastre creștinești:

Cristos a înviat!

Sărbători fericite!

+ Petru Gherghel, episcop de Iași



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat