Răspundem cititorilor

- M.P. (e-mail). "Sunt un cititor al site-ului Diecezei de Iaşi şi mă bucur că pot găsi în fiecare zi lecturile şi gândurile zilei pe care le ataşaţi în fiecare zi în sprijinul credincioşilor. Eu sunt un tânăr din Tămăşeni şi lucrez în Anglia şi aş vrea să fac o propunere şi bineînţeles dacă a-ţi putea transmite mai departe acest gând al meu. Mai exact locuiesc în Londra şi din câte am înţeles există doar o singură biserică catolică în această regiune, biserică ce este situată în N-V Londrei. Vreau să vă spun că există o comunitate foarte numeroasă de români aici care participă la sfânta Liturghie, dar mulţi dintre ei nu pot pentru că locuiesc în diferite părţi ale Londrei. O bună parte dintre aceştia s-au stabilit în S-E capitalei, dintre aceştia fac parte şi eu, dar din păcate nu avem posibilitatea de a merge la Liturghie în fiecare duminică. În zona aceasta a capitalei sunt foarte multe biserici catolice şi eu cred că s-ar găsi posibilitatea de a se celebra şi aici Liturghia în limba română. Dacă o să reuşiţi să faceţi ceva în scopul acesta sunt sigur că o să faceţi o mulţime de oameni fericiţi şi mai plini de viaţă. Vă mulţumesc şi vă doresc o săptămână bună alături de Dumnezeu".

Vă mulţumim pentru gândurile exprimate şi pentru faptul că citiţi materialele postate pe site-ul diecezei. Apreciem că nu aţi uitat de Liturghie şi că sunteţi preocupat să aveţi biserica mai aproape de dv. Cu siguranţă, gândul dv. îl vom transmite mai departe. Vă sugerăm ca dorinţa dv. s-o aduceţi mai întâi la cunoştinţă părintelui care se ocupă de pastoraţia românilor catolici din Londra. Sfinţia sa, cunoscând cum stau lucrurile, va putea să studieze o posibilitate de rezolvare şi apoi să ia legătura cu superiorii din zonă şi din Dieceza de Iaşi.

- O.B. (e-mail). "Am citit pe site-ul www. ercis. ro despre accidentul din Valea Uzului. Vreau să vă întreb, că nu se ştie nimic, despre Dacia neagră. Sunt tare curios, la jumătatea lunii august am fost acolo. În anul 1988 bunicul meu era şoferul... Din păcate bunicul meu a murit acum 6 ani. Niciodată nu a povestit nimic, de aceea am scris pentru dv. Poate ştie bunica amănunte şi dacă-mi spune ceva nou, mai trimit un e-mail".

Despre evenimentul din Valea Uzului din 21 august 1988 (ora 19.10), în care şi-au pierdut viaţa 27 de persoane din 63 câte erau în camion (19 din Faraoani, 4 din Valea Mare şi 4 din Orbeni), s-a scris în revista "Lumina creştinului" din: septembrie 2008 (Comemorare: La 20 de ani), octombrie 2008 (Mărturia unui supravieţuitor). Impresionant este că mulţi dintre ei se rugau. Martorii spun că, după ce camionul a trecut de tabăra Valea Uzului, intrând în pădure, din sens opus veneau două maşini Dacia, una galbenă şi una neagră, cu cea neagră s-a întâlnit chiar pe pod şi camionul a tras mult pe dreapta. După pod, drumul fiind mai îngust, camionul a derapat şi s-a răsturnat în apă. Remorca, având bagajele, s-a agăţat de pod şi apoi a intrat în camion. Dacia galbenă s-a oprit şi oamenii au ajutat la salvarea celor prinşi sub camion. Despre cealaltă maşină nu ştie nimeni nimic. La 25 august 1988 a avut loc înmormântarea celor 23 de persoane din Faraoani şi Valea Mare.

- Silvia Moldoveanu (e-mail). "Sunt o cititoare consecventă a revistei "Lumina creştinului" şi vă rog să-mi răspundeţi la o întrebare: Ce părere aveţi despre cartea "Creştinismul părinţilor noştri" (apărută la Editura "Viaţă şi sănătate"), despre autorul acesteia, dr. Petru Blaj (se pare ortodox), precum şi despre pr. Nelu Dumitrescu, licenţiat al Institutului Teologic Ortodox, care prefaţează cartea. Cartea pledează pentru valabilitatea multor principii susţinute cu vehemenţă de creştinii adventişti. Din această cauză, cartea este distribuită gratuit de către aceştia. Vă doresc numai bine!".

Cartea este o culegere de texte din scrieri bisericeşti ortodoxe; o compilaţie de citate din diferiţi autori ortodocşi. E vorba de citate scoase din context cu scopul de a demonstra, după cum este notat în carte, "creştinismul apostolic, în frumuseţea lui primară, ce se lasă descoperit dincolo de inovaţiile cultice de mai târziu, care au condus la denaturarea lui". După autor (care este un medic adventist), creştinismul de azi are multe inovaţii, denaturări. Se înţelege că doar gruparea din care face parte este pe linia cea dreaptă. Când citatele nu spun ceea ce vrea autorul, atunci el intervine cu paranteze în care pune note în care explică ceea ce ar trebui să spună textele şi nu spun. Aşa cum bine aţi sesizat, cartea e construită în aşa fel încât să susţină ideile adventiste, o mişcare religioasă apărută în jurul anului 1844 dintr-un nucleu de credincioşi de diferite confesiuni protestante, organizată ca "biserică" în anul 1863, prin contribuţia în principal a lui William Miller (1782-1849) la început şi a lui Ellen White (1827-1915). Iată câteva dintre idei: sâmbăta este ziua de odihnă, Domnul va veni în curând şi va inaugura mileniul (o mie de ani în care Cristos va domni, înainte de judecata finală), sufletul nu este nemuritor, nu există iad, vor învia doar cei drepţi, accent mare pe profeţii şi pe lege, Cristos a intrat în sanctuar la 22 octombrie 1848 şi a început judecata preadventă, "spiritul profetic" (inspiraţia cărţilor lui E. White: "o lumină mai mică"), respectarea legilor sănătăţii şi legilor naturii, cina Domnului cu pâine-azimă şi must de struguri nefermentat, spălarea picioarelor, accente anticatolice (papa: anticristul, 666).

- Maria (e-mail). "Aş dori să vă adresez o întrebare: cât e de păcat să fac unele treburi casnice duminica, având în vedere faptul că am serviciu de 8 ore, pe lângă aceasta trebuie să mai muncesc câteva ore şi altceva, nu chiar în fiecare zi, şi în afară de obligaţiile de soţie şi mamă, mai cos la maşina de cusut, să ne putem descurca având în vedere faptul că locuim cu chirie şi am şi copil la şcoală, din aceste motive îmi mai rămân treburi şi pentru duminica. Nu am spus acestea ca pe o scuză, însă aceasta este realitatea, încerc totuşi să nu fac din duminică o zi obişnuită. Cu toate acestea, nu lipsesc niciodată de la sfânta Liturghie în ziua de duminică şi în zilele de sărbătoare".

Catehismul Bisericii Catolice la nr. 2185 spune: "Duminica şi în celelalte sărbători de poruncă, credincioşii trebuie să se abţină de la munci sau activităţi care îi împiedică de la cultul datorat lui Dumnezeu, de la bucuria proprie zilei Domnului, de la practicarea faptelor de milostenie şi de la cuvenita destindere a minţii şi a trupului". În schimb, acelaşi Catehism ne spune că în afară de participarea la Liturghie, în zi de duminică trebuie să ne orientăm spre cei în sărăcie şi în mizerie, duminica fiind consacrată faptelor bune şi slujirii bolnavilor, infirmilor, bătrânilor. Sau putem să cultivăm relaţiile de familie sau cu ceilalţi, ori putem să facem să crească viaţa lăuntrică prin reflecţie, tăcere, studiu şi meditaţie... Cu alte cuvinte, în această zi trebuie să cultivăm viaţa familială, culturală, socială şi religioasă. Cele de mai sus sunt explicate în Manualul de religie de clasa a VI-a printr-o povestire pe care o redăm: "Era odată un ţăran care îşi bătea joc de vecinul său, pentru că nu îşi lucra pământul duminica şi în sărbătorile de poruncă, ci mergea la biserică la sfânta Liturghie. Atunci, creştinul cel bun a voit să-i dea o lecţie şi i-a pus această întrebare: "Dragul meu, ce-ai spune dacă, într-o zi, mergând la târg cu şapte galbeni, ai întâlni un sărman care ţi-ar produce aşa de mare milă, încât i-ai da şase galbeni?". Vecinul i-a răspuns: "Aş face o faptă bună, aş fi de lăudat". "Foarte bine! i-a spus cel credincios. Dar ce ai spune dacă sărmanul, în loc să-ţi mulţumească, ştiind că mai ai un galben, te-ar lua la bătaie pentru a-ţi lua şi ultimul galben?". La care vecinul a zis: "Ah, atunci ar fi un tâlhar şi ar merita să fie pedepsit". Cel credincios cu respect i-a explicat: "Ai dreptate, dragul meu, dar aceasta este exact situaţia ta. Dumnezeu ţi-a dat şase zile pentru a lucra şi a-ţi câştiga pâinea pentru tine şi familia ta, şi a păstrat pentru el una, duminica; ea trebuie sfinţită. Tu, în schimb, în loc să-i arăţi recunoştinţă şi respect, vrei să-i furi şi cea de-a şaptea zi, călcând în picioare voinţa sa. Ce zici, nu e acelaşi lucru?" Ţăranul, rămas pe gânduri, a recunoscut că a greşit. Din acea zi şi-a schimbat viaţa.

- G.G. (e-mail) "Aş dori să devin colaborator permanent al dv. Mai jos este articolul meu de debut la care vă rog, dacă îl aprobaţi pentru tipar să îmi spuneţi ce ajustări trebuie să mai fac".

Vă mulţumim pentru mesaj şi pentru articol. Apreciem faptul că doriţi să deveniţi colaborator al revistei. Ne-am bucura dacă, după ce veţi revedea structura revistei, ne veţi preciza cui doriţi să vă adresaţi, ce subiecte doriţi să abordaţi, la care rubrică vedeţi articolele dv., la ce pagină etc. În al doilea rând, pentru ca un articol să fie selectat spre publicare trebuie să fie trimis ca document ataşat, scris cu diacriticele specifice limbii române (ă, î, â, ş, ţ), cât mai corect gramatical. Dacă e vorba de un eveniment, articolul trebuie să răspundă la întrebările: "cine?, ce?, când?, unde?, cum?, de ce?". Din articol am reţinut finalul: "Oscar Wilde spunea: "Păstraţi iubirea în inima voastră. O viaţă fără ea este ca o grădină umbrită când florile sunt moarte"... Pe soclul statuii fericitului papă Ioan Paul al II-lea de la Cacica stă scris: "Totus tuus". Să-i dăruim totul lui şi răsplata va veni imediat sub felurite forme, fie ele spirituale ori materiale. Dăruirea este practica esenţială a sfinţilor creştini care au avut drept exemplu această dăruire totală în mâinile lui Dumnezeu pe care a făcut-o Cristos. Caritatea ne este tuturor la îndemână. De aceea, ajutorul dat aproapelui este în acelaşi timp un ajutor dat Mântuitorului în munca sa pe ogorul divin. Amin!".