Apostolul iubirii

Pentru creştinii practicanţi, pentru toţi cei avizaţi, sintagma pusă ca titlu duce imediat la sfântul evanghelist Ioan, personalitate deosebit de marcantă în Biserica creştină. Dacă ne-am limita numai la calificativul autobiografic "ucenicul pe care îl iubea Isus", ar fi suficient să ne dăm seama de poziţia sa privilegiată în contextul vieţii, activităţii, morţii şi învierii lui Isus Cristos, precum şi de prezenţa sa spirituală în ansamblul vieţii creştine.

A fost unul dintre primii patru chemaţi de Isus, două perechi de fraţi: Simon şi Andrei, Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu din Galileea, pescar înstărit, pentru a-i fi martori ai activităţii sale evanghelizatoare, mântuitoare, şi "pescari de oameni".

Împreună cu Simon-Petru, cei doi Zebedei sunt martorii unor evenimente importante din activitatea lui Isus, precum învierea fiicei lui Iair, schimbarea la faţă şi începutul suferinţelor lui Isus, în Grădina Ghetsemani. Petru şi Ioan sunt trimişi de Isus să pregătească ultima masă de Paşti. Tot ei sunt primii dintre ucenici care au mers, alertaţi de Maria Magdalena, la mormântul lui Isus, constatând că e gol, pentru că Isus a înviat!

Spre deosebire de ceilalţi ucenici, Ioan era celibatar, ca atare, mai disponibil în urmarea Învăţătorului. Ioan cel feciorelnic îl recunoaşte pe Isus, după înviere, când se arată celor şapte ucenici, lângă Marea Tiberiadei, scoţându-i din eşecul pescuitului: "E Domnul!", şopteşte el lui Petru. Pe bună dreptate, ne putem referi la fericirea a şasea, proclamată de Isus în predica sa de pe munte: "Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu!" (Mt 5,8). Ioan este singurul dintre ucenici care îl însoţeşte pe Isus pe drumul crucii, alături de Maica Îndurerată şi de alte femei pioase. Are privilegiul de a fi încredinţat Maicii preasfinte ca fiu, iar ea, lui, ca mamă. După Rusalii, Ioan rămâne la Ierusalim, propovăduind mesajul evanghelic, cu tot curajul, alături de Petru şi de Iacob cel mic. O tradiţie vrednică de crezare afirmă că prin anul 60 Ioan se afla în Efes ca "mare preot", instalând episcopi şi întemeind comunităţi creştine. Aici scrie evanghelia a patra, "pneumatică", cele trei scrisori şi Apocalipsul. Moare la vârsta înaintată de 100 de ani.

P.A.D.