Anton Durcovici - 60 de ani de la moarte

O serie de iniţiative dedicate împlinirii a 60 de ani de la moartea episcopului Anton Durcovici vor fi organizate la Roma, în perioada 8-11 decembrie, având scopul de a evoca viaţa şi martiriul acestui episcop. Între timp, la Bad Deutsch-Altenburg (Austria) şi în Dieceza de Iaşi se va face novena de rugăciune pentru beatificarea episcopului Durcovici (2-10 decembrie).

După 60 de ani, mărturia vieţii episcopului Anton Durcovici, dar mai ales a morţii lui, vorbeşte de la sine: "Spre miezul nopţii, acel trup scheletic, după cum avea să afirme un martor despre ultimele lui momente în închisoarea de la Sighet, dezbrăcat, plin de răni şi de sânge, a fost aruncat într-o celulă unde se mai aflau 15 suflete chinuite. În faţa acestei scene, părintele Rafael Friedrich s-a repezit cu o pătură şi l-a acoperit. Din cauza durerilor şi a gerului, episcopul Durcovici n-a putut dormi, găsind totuşi tăria de a-i încuraja pe sărmanii deţinuţi: "Duceţi crucea Mântuitorului care s-a răstignit pentru păcatele noastre, căci va veni ziua învierii şi pentru mult încercatul popor român". A fost apoi luat şi dus într-o celulă, singur, unde a murit la 10 decembrie 1951".

Moartea episcopului Durcovici, în preajma Crăciunului, aminteşte de moartea lui Ioan Botezătorul, premergătorul lui Isus. Irod a tăiat capul "glasului celui care strigă în pustiu" (Mt 3,3), dar Cuvântul, Isus Cristos, cel pentru care se născuse Ioan, şi-a continuat misiunea în lume.

Oamenii pot reduce la tăcere "glasul" celor care strigă pentru Dumnezeu, dar nu pot opri "Cuvântul", pentru că acest "Cuvânt" e mai puternic decât orice "glas".

Ucigând "glasul" episcopului Anton Durcovici, în închisoarea din Sighet, "cuvântul" lui, inspirat din "Cuvântul veşnic", a trecut dincolo de pereţii închisorii, de întunericul mormântului în care a fost pus, a străpuns istoria cu forţa lui şi a ajuns până la noi. Pentru aceasta ni-l dorim la "cinstea altarelor", acolo unde îi este locul de drept.

Moartea lui pentru Cristos a determinat Dieceza de Iaşi să ceară Sfântului Părinte şi Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor ridicarea sa la cinstea altarelor. Drumul este anevoios, la fel ca viaţa episcopului Anton, de altfel. Noi vom continua să perseverăm în dorinţa de a-l vedea printre fericiţii şi sfinţii din cer, din calendar, din inimile noastre. La Roma se lucrează intens la documentaţia necesară acestei cauze.

Cu ocazia împlinirii celor 60 de ani de la moartea lui, Postulatura Cauzei de Beatificare şi Canonizare, prin evenimentele pe care le organizează, devine "purtătoarea lui de cuvânt".

În cadrul Academiei Române din Roma, la 11 decembrie va fi organizat un simpozion în cadrul căruia trei conferenţiari (pr. Wilhelm Dancă, pr. Fabian Doboş şi pr. Alois Moraru) vor prezenta momentele importante din viaţa episcopului martir. Expoziţia de fotografii şi filmul, care vor însoţi prezentarea conferinţelor, vor avea rolul de a readuce în memoria participanţilor o mică parte din ceea ce a fost cu adevărat "perioada grea a comunismului". Ca o avanpremieră a evenimentului, la 8 decembrie, expoziţia de fotografii, filmul şi o scurtă istorie a vieţii lui vor fi prezentate comunităţii catolice a românilor din Roma.

În speranţa că Dumnezeu va asculta rugăciunile noastre, pe care vă invit insistent să le continuaţi, să fim conştienţi că, la Sighet, în timp ce episcopul Durcovici îşi prezenta, prin martiriu, oferta vieţii sale lui Cristos, pe care l-a slujit în viaţa sa, în acelaşi timp, pruncul Isus, "viaţa" (In 11,25), aşa cum el însuşi avea să se proclame, continua să se nască prin sângele martirilor săi.

Pr. Isidor Iacovici