Figuri ilustre: Ep. Ioan Duma

S-a născut la 5 noiembrie 1896 la Valea Mare şi a studiat la Seminarul Franciscan de la Hălăuceşti şi la Colegiul "Seraphicum" de la Roma. A fost hirotonit preot la 24 iulie 1924 la Roma, iar după întoarcerea în ţară a activat în Parohiile Săbăoani şi Hălăuceşti. De asemenea, a fost profesor la Seminarul din Hălăuceşti, iar în anul 1944 a fost şi vizitator al mănăstirilor franciscane conventuale din Ardeal.

În anul 1948 a fost ales şi consacrat episcop de către nunţiul apostolic Gerald Patrick O'Hara, consacrarea fiind secretă şi fără acordul guvernului comunist. De asemenea, în perioada 1948-1950, episcopul Ioan Duma a fost foarte activ în problema rezistenţei anticomuniste prin credinţă, având întâlniri pe această temă cu nunţiul O'Hara şi cu episcopii Alexandru Theodor Cisar şi Anton Durcovici.

O idee a sa era cea privind creşterea propagandei anticomuniste în Italia şi Franţa, precum şi o mai puternică popularizare în Occident a cazului episcopului Anton Durcovici şi Marton Aron, arestaţi de securitate în iunie 1949.

La 25 septembrie 1951, ep. Ioan Duma a fost la rândul său arestat de Securitate şi deferit Tribunalului Militar Timişoara, care prin Sentinţa nr. 80/1951 l-a condamnat la patru ani de închisoare pentru delictul de "spionaj în favoarea Vaticanului". Va fi eliberat la expirarea pedepsei, în anul 1955, iar prin Decizia M.A.I. nr. 6088 din 25 septembrie 1955 i-a fost fixat "domiciliul obligatoriu" la Iaşi, pentru 36 de luni. În acelaşi an, Securitatea i-a deschis un dosar individual de urmărire informativă cu scopul de a-i fi documentată "activitatea duşmănoasă ca episcop clandestin şi superior al franciscanilor". Activitatea de urmărire va continua şi la Parohia "Mihail Kogălniceanu" (jud. Constanţa), unde Securitatea i-a fixat "domiciliul obligatoriu".

În anul 1957, ep. Ioan Duma a fost la un pas de a fi rearestat, ordinul în cauză fiind semnat de însuşi ministrul de Interne, Alexandru Drăghici, iar un an mai târziu a fost anchetat, pe motiv că participase la Faraoani la înmormântarea mamei sale. În urma unei percheziţii, Securitatea i-a confiscat arhiva personală ce o deţinea la Parohia "Mihail Kogălniceanu", iar printre documentele confiscate abuziv se afla copia unui memoriu trimis în anul 1956 la Vatican şi în care ep. Duma scria că "sunt mulţi martiri printre preoţi şi călugări care au fost ucişi în temniţele Republicii Populare Române".

Un alt document confiscat în anul 1958 purta titlul "Însemnări pentru mine din istoria trăită", unde ep. Duma scria privitor la ep. Durcovici: "A murit de moarte ca martir, în închisoarea de la Sighet (...). Privitor la propria sa experienţă carcerală, ep. Duma descria în acelaşi document şi "suferinţele" pe care le-a îndurat în cei patru ani de detenţie şi modul în care a fost "maltratat" de către gardieni şi securişti.

În anul 1960, Securitatea i-a fixat "domiciliul obligatoriu" la Târgu Jiu, din dorinţa de a-l izola şi supraveghea mult mai uşor pe episcopul Duma.

Târziu, în anul 1971, ep. Duma a primit aprobarea din partea autorităţilor de a efectua o călătorie în Italia, prilej cu care a fost primit în audienţă de papa Paul al VI-lea.

La 9 iulie 1973, ep. Duma i-a solicitat pr. Petru Albert să adune date istorice despre viaţa de martiră a Veronicăi Antal şi a episcopilor martiri Anton Durcovici şi Marcu Glaser, cu intenţia de a fi trimise la Sfântul Scaun.

Doi ani mai târziu, Securitatea avea să-i închidă dosarul de urmărire informativă, pe considerentul că ep. Duma, bătrân şi bolnav, nu mai reprezenta un potenţial pericol pentru regimul ateo-comunist.

Ep. Ioan Duma a murit la 16 iulie 1981 la Târgu Jiu şi a fost înmormântat la Valea Mare.

Dr. Dănuţ Doboş