Vom veni şi noi să ne închinăm

Africa e mereu surprinzătoare. În sincretismul religios cu care ne confruntăm în Coasta de Fildeş şi mai ales pe teritoriul misiunii unde activăm, deseori se aude sintagma: "Când veţi construi biserică mare vom veni şi noi să ne închinăm Dumnezeului vostru". Nu exagerez spunând că în fiecare duminică sunt persoane care doresc să intre în Biserică. Poate fi un impuls de moment, pentru că, noi, creştinii catolici, suntem majoritari, cel puţin în satul Djebonoua unde se află misiunea şi biserica nouă, sfinţită la începutul anului 2007, sau poate fi cineva în spatele deciziei lor şi nu vor fi consecvenţi pentru că pregătirea pentru Botez durează trei ani.

Conform mentalităţii locului, ca o persoană să fie respectată într-un sat, trebuie mai întâi să-şi construiască o casă. Parohia cuprinde 53 de sate şi în locurile unde sunt casele făcute din lemn şi acoperite cu stuf, numărul creştinilor este mic, chiar dacă simpatizanţii sunt numeroşi. Acolo unde este o capelă construită din cărămidă, numărul credincioşilor este vizibil mai mare. Dacă Dumnezeul nostru are casă mare înseamnă că au putere şi rugăciunile pe care le facem. Din păcate din cele 53 de sate, doar în şapte este prezentă o capelă din cărămidă.

Satul Katienou se află la aproximativ 15 km de misiune. Pe un drum greu de parcurs, plin de eroziuni în perioada ploioasă şi acoperit cu nisip în cea secetoasă, se ajunge într-un sat unde toţi ne privesc la început cel puţin ciudat, până ne întâlnim cu catehetul care ne primeşte bucuros. Din cauza drumului, ajungem la ei destul de rar, mai ales când încep ploile torenţiale şi astfel înţeleg bucuria catehetului şi a tuturor creştinilor din sat. Un binefăcător din sat a donat comunităţii catolice aproape un hectar de pământ. Aşa cum au putut, au construit ei înşişi o capelă care, din păcate, stă să cadă pentru că nu au avut fondurile necesare pentru a adăuga şi puţin ciment. Duminică, 17 mai, în cadrul Liturghiei din parohie, am făcut un apel ca toţi creştinii care sunt pe teritoriul misiunii catolice să contribuie la ridicarea acestei capele cu 300 de franci (echivalentul a două pâini). Ideea a plăcut tuturor, dar contribuţiile sunt minime.

Suntem în misiune pentru a ajuta Africa prin şi cu Africa, în dimensiunea credinţei. Aici construim spiritual, dar e nevoie să o facem şi material. Sensibilizarea tuturor sufletelor deja botezate şi în curs de a fi botezate este foarte importantă, pentru că atunci când contribuie simt că le aparţine şi lor. Până vom avea mijloacele necesare pentru a ridica o capelă, vom "investi" în biserica vie, în cei pe care îi păstorim şi îi îndrumăm spre împărăţia lui Dumnezeu.

În anul 1988 s-a ridicat capela din Djebonoua unde celebrăm zilnic Euharistia. Şeful creştin actual a afirmat că atunci abia erau 20 de persoane. După 21 de ani, numărul creştinilor a ajuns la aproape 1.000 doar în Djebonoua. În ultimii trei ani numărul a crescut cel mai mult şi e simplu de intuit de ce. Prin aportul generos al Diecezei de Gorizia (Italia), de trei ani creştinii merg duminica să se roage în noua biserică. Se mândresc cu ea şi au şi de ce. Este una dintre cele mai mari biserici pe o raza de 100 de kilometri. Merită să o aibă şi spunem acest lucru pentru că am văzut trecerea de la tradiţiile lor seculare la creştinism, dar la fel cum merită ei, la fel merită şi alţii. Biserica se dezvoltă şi vrem să crească în condiţii decente spre mai marea slavă a lui Dumnezeu şi spre mântuirea oamenilor.

Pr. Marius Catrinţaşu şi pr. Gabriel Cimpoeşu