Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru tineri -

Itinerar spre Înviere (II)

Dumnezeu și libertatea

"Dumnezeu și libertatea" a fost tema celei de-a doua conferințe din cadrul itinerarului spiritual spre Înviere de la Iași. Conferința a fost ținută de ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop și mitropolit de București, în ziua de 26 martie. Au participat PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă, preoți, persoane consacrate și mulți tineri.

De la începutul prezentării, arhiepiscopul a lăsat să se înțeleagă că tema nu poate face abstracție de referința la adevăr, și că abordarea ei se va axa pe conjugarea acestor doi termeni: adevăr și libertate. Blazonul sau motoul pe care și l-a ales la consacrarea întru episcopat a fost tocmai citatul din Evanghelia după sfântul Ioan: "Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera" (In 8,32). Însă întrebarea care se ridică pregnant astăzi privește utilitatea sau însemnătatea adevărului inspirat de credință sau extras din evanghelie.

Pe un ton colocvial și familial, fără a recurge la abstracții și formulări academice, arhiepiscopul a povestit chiar de la început despre un aviator din timpul războiului care a fost nevoit să se catapulteze, ajungând să stea mai mult timp agățat pe crengile unui copac cu parașuta sa. După un răstimp de așteptare, când s-a întrebat pe ce teritoriu este, dacă nu cumva pe cel al inamicului, vede pe cineva pe pământ, pe care îndrăznește să-l întrebe unde se află. Acesta îi răspunde simplu că este agățat în crengile unui copac. Și aviatorul întreabă: "Ești cumva preot?". Cel de pe pământ îi răspunde: "Da, dar de unde m-ai recunoscut?". "Ai spus un adevăr care nu m-ajută la nimic", i-a replicat aviatorul. Exemplul sugerează că acesta este considerentul multor oameni astăzi, dezinteresați de adevărata libertate care se poate obține și trăi prin intermediul credinței. Libertatea trebuie văzută mereu ca sămânță, drumul maturizării ei fiind întotdeauna adevărul. Răspunsul la libertate trebuie căutat în noi, pentru că Dumnezeu a pus o lumină în noi.

"Adevărul vă va face liberi" vrea să spună două lucruri: cuvintele ne trimit la o suferință înțeleasă în termeni de teamă, frică. Ne este teamă că ceea ce vrem noi nu se va împlini: nu pot fi sigur că voi ajunge acolo unde vreau să fiu. În al doilea rând este iluzia de a crede că ești liber, în timp ce în realitate ești sclav. În disputa lui Isus cu iudeii, în contextul căreia apare citatul de mai sus, aceștia susțin că ei n-au fost vreodată sclavii cuiva, deoarece sunt descendenții lui Abraham, iar Isus le spune că "oricine comite păcatul este sclavul păcatului". Păcatul, a spus ÎPS Ioan Robu, este "lovitura de moarte dată libertății".

Omul trebuie să recunoască ceva principial, și anume că este darul lui Dumnezeu. Pentru împlinirea lui ca om, el trebuie să se simtă ca dar. Păcatul închide, obstaculează această percepere de sine ca dar. De aceea, în trăirea falselor libertăți, omul va păstra tot timpul în interiorul său nostalgia împlinirii. Isus, așa cum a vorbit el însuși despre sine, trebuie acceptat drept cale de împlinire a omului. Nostalgia poate fi înțeleasă ca desiderium, adică dorință, dor, iar din punct de vedere etimologic ca dor până la stele. Dar înainte de desiderium, spune sfântul Toma, este iubirea care se constituie drept cheie de înțelegere a libertății noastre. Iubirea înseamnă să te accepți ca dar al lui Dumnezeu. Tot ea ne ajută să vedem cât putem fi de liberi față de părinți, față de alți superiori.

Făcând referință la cursurile de morală predate în seminar, ÎPS Ioan Robu a definit libertatea drept capacitate de a identifica valori, de a le alege și de a le pune în practică. Pe un ton exortativ, arhiepiscopul le-a spus îndeosebi tinerilor că nu trebuie să simtă "jenă când își dau seama că gândesc și fac altfel decât ceilalți"; să nu-și imagineze că se împlinesc în viața lor prin vreo modă. Ghidarea în anii tinereții după sfaturile părinților este binevenită pentru că ei au o experiență de care e bine să se țină cont. Apoi există și un semnal interior care ne avertizează când greșim: conștiința. În dialog cu conștiința, cu noi înșine, trebuie să fim cât mai des, pentru că dialogul cu noi îl are ca martor pe Dumnezeu, care trebuie să fie în cadrul adevărului, deoarece el ne eliberează. Adevărul nostru este esențial legat de Dumnezeu.

Ca un lucru foarte important, noi trebuie să credem în eficiența continuă a cuvintelor lui Isus Cristos. Adevărul, despre care spune că ne eliberează, trebuie căutat, simțit și împărtășit.

Pr. Cristian Diac

* * *

- De ce mulți tineri cred că Dumnezeu și libertatea sunt realități care mai degrabă se exclud decât se explică reciproc? De ce li se pare lor că, voind să fii cu-adevărat liber, nu poți să fii cu Dumnezeu?

Astăzi asistăm la un lucru trist, fiind nevoiți să constatăm că adevărul nu are trecere în lumea noastră. El este cu "capul spart". Libertatea în acest caz e la pământ, pentru că adevărul fără libertate este imposibil; disociate, merg numai în rău. Există un val extraordinar de larg de respingere a moralității cu pretextul că moralitatea îngrădește libertatea, iar noi suntem puși în ispita de a ne întreba: oare de partea noastră este greșeala? Se găsesc mulți dintre aceia care critică sau chiar ridiculizează moralitatea ca să înalțe o statuie mai mare libertății. Însă valul, oricât de mare ar fi, nu trebuie să ne descurajeze. Schimbarea trebuie să o admitem; ea trebuie să existe. Dar numai în bine.

- Care trebuie să fie atitudinea noastră față de falsele adevăruri care ni se propun sau chiar ni se impun?

Adevărul se spune în multe feluri. Nu trebuie să ne imaginăm că este nevoie să-l țipăm. Trebuie să ne resemnăm că nu avem puterea de a instaura peste tot adevărul, oricât ne-am strădui. Însă ne revine nouă, tuturor, să participăm la "atmosfera de adevăr". Sfântul Toma spune că nu trebuie să facem tot ce vrea Dumnezeu, ci trebuie să facem ceea ce Dumnezeu "vrea să vrem". Așadar, să vrem mai întâi ceea ce Dumnezeu vrea să vrem. Această întrebare privește foarte bine domeniul politic. Politica și politicienii nu sunt nici sfinți și nici sfințenia. Aici și în multe alte situații sociale și familiale trebuie să ne încărcăm cu multă răbdare. Ești nevoit să constați că ești neputincios. Trebuie să răbdăm ca să fim imitatorii lui Dumnezeu.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat