Apostolul neamurilor (XX)

Sfântul apostol Paul rezervă capitolul al 15-lea din Scrisoarea întâi către Corinteni (cel mai amplu din toată scrisoarea - 58 versete - şi dintre toate capitolele scrisorilor pauline), realităţii învierii, problemă fundamentală, cristologică şi soteriologică, evidenţiată în crezul apostolic: "A înviat a treia zi, după Scripturi", şi "aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va veni".

În primele 11 versete ale capitolului, bazat pe Scripturi şi pe tradiţie, apostolul evidenţiază învierea lui Cristos: "A murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, a fost înmormântat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi". Această realitate este confirmată din plin de repetatele apariţii ale lui Isus, după învierea sa: lui Chefa (Petru), celor doisprezece, Mariei Magdalena, la 500 de fraţi dintr-o dată, lui Iacob şi apoi tuturor apostolilor, şi ultimului dintre toţi lui Paul însuşi.

Versetele 12-34 privesc învierea noastră, a oamenilor. Înainte de toate este infirmată afirmaţia acelora care o tăgăduiesc: "Dacă nu există învierea din morţi, nici Cristos nu a înviat! Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră" (v. 13-14). Argumentul suprem al învierii oamenilor este învierea din morţi a lui Cristos, Fiul Omului, noul Adam venit pentru a ridica din morminte pe cei morţi în primul Adam: "După cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă" (v. 22).

În partea a treia a capitolului, versetele 35-58, autorul răspunde curioşilor care se întreabă: Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni? Apostolul foloseşte asemănarea întâlnită şi în Evanghelia după sfântul Ioan (12,24), aceea a bobului de grâu care, căzând în pământ, moare, dar mai întâi încolţeşte şi astfel aduce mult rod: "La fel, scrie apostolul, este şi învierea din morţi; se seamănă în putrezire şi se învie în neputrezire" (v. 42); ..."se seamănă un trup firesc şi învie un trup spiritual" (v. 44). Victoria asupra păcatului şi a morţii repurtată de Isus Cristos este garanţia învierii noastre. Îndemnul încurajator al apostolului merită să fie reţinut şi trăit, în speranţa învierii fericite: "Aşa încât, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi; muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, ştiind că munca voastră nu este zadarnică" (v. 58).

P.A.D.