Ziua Mondială a Bolnavului

Ziua Mondială a Bolnavului a fost instituită în anul 1992 de papa Ioan Paul al II-lea, în memoria sfintei Fecioare Maria de la Lourdes.

Celebrarea anuală a acestei zile are scopul de a sensibiliza poporul lui Dumnezeu şi, în consecinţă, diferitele instituţii sanitare catolice, şi chiar societatea civilă, cu privire la necesitatea de a asigura cea mai bună asistenţă celor bolnavi; de a-i ajuta să valorizeze, pe plan uman, dar mai ales pe plan supranatural, suferinţa; de a implica în mod particular diecezele, comunităţile creştine, persoanele consacrate în pastoraţia sanitară; de a favoriza angajamentul întotdeauna preţios al voluntariatului; de a aminti importanţa formării spirituale şi morale a operatorilor sanitari şi, în cele din urmă, de a face să fie înţeleasă mai bine importanţa asistenţei religioase a bolnavilor din partea preoţilor.

"Ziua Mondială a Bolnavului să fie un moment forte de rugăciune, de împărtăşire, de oferire a suferinţei pentru binele Bisericii şi de a-i invita pe toţi să recunoască în chipul fraţilor infirmi sfântul chip al lui Cristos, care suferind, murind şi înviind a înfăptuit mântuirea omenirii", spunea papa în scrisoarea prin care anunţa instituirea unei zile dedicate bolnavilor.

Deoarece la 11 februarie este dificilă deplasarea bolnavilor la biserică, în Dieceza de Iaşi s-a hotărât ca această zi să fie marcată la 13 mai, când se sărbătoreşte Apariţia Sfintei Fecioare Maria la Fatima.