Răspundem cititorilor

- A. (Galaţi). "Sunt o creştină şi vă rog frumos, dacă sunteţi în măsură să-mi spuneţi dacă hotărârea luată de părintele paroh este una corectă şi anume: a fost anunţată în biserică perioada de înscriere a copiilor la orele de religie din cadrul Bisericii noastre, cu menţiunea ca familiile care nu-şi vor înscrie copiii la orele de religie, nu vor primi vizita preotului, în vederea sfinţirii caselor de Bobotează. Consider această decizie incorectă, deoarece poate fi percepută ca o ameninţare, chiar şi şantaj. Avem libertatea de a alege, de a hotărî ceea ce dorim să facem conform principiilor noastre. Vă mulţumesc dacă aţi citit mesajul până la capăt şi închei sperând la un răspuns din partea dv.".

E adevărat, aşa pare la prima vedere anunţul despre care ne-aţi scris. Însă vă invităm să vă gândiţi şi la următorul aspect. De ce credeţi că vizita cu ocazia sfinţirii caselor ar trebui să fie obligatorie? De obicei, aceasta se face la cei care îşi împlinesc responsabilităţile de creştini. Ce rost are să fie vizitaţi oameni care nu se îngrijesc ca proprii lor copii să primească educaţia în credinţa pe care spun că o mărturisesc şi în numele aceleiaşi credinţe ar dori să primească binecuvântarea cu ocazia sfinţirii caselor? E drept că, aşa cum precizaţi dv., aveţi libertatea de a alege. Dar dacă cineva alege să nu facă ceea ce Biserica propune, de ce credeţi că slujitorii Bisericii ar trebui să binecuvânteze casa acelei familii şi să confirme prin aceasta că lucrurile sunt în ordine?! Sau credeţi că trebuie să fim creştini doar când preotul vine cu sfinţirea caselor, iar în rest mai puţin? Există un document al Conciliului Vatican II (Gravissimum educationis) despre educaţia creştină, care spune că "părinţii, deoarece au dat viaţă copiilor lor, au obligaţia foarte gravă de a-i educa, şi de aceea trebuie consideraţi primii şi principalii lor educatori". La numărul 7 (cu titlul Educaţia morală şi religioasă în toate şcolile), pe care îl redăm integral, vorbeşte de "îndatorirea deosebit de gravă" pe care o au părinţii în această privinţă: "Conştientă de îndatorirea deosebit de gravă pe care o are de a veghea continuu la educaţia morală şi religioasă a tuturor fiilor săi, Biserica trebuie să fie prezentă cu afecţiune şi ajutor deosebit faţă de cei care nu sunt educaţi în şcoli catolice şi al căror număr este foarte mare. Ea poate să facă acest lucru prin mărturia vieţii profesorilor şi directorilor, prin acţiunea apostolică a elevilor şi mai ales prin activitatea preoţilor şi laicilor care transmit învăţătura mântuirii în modalităţi corespunzătoare diferitelor vârste şi împrejurări şi care oferă ajutor spiritual prin iniţiative potrivite situaţiilor şi timpurilor. Biserica reaminteşte însă părinţilor că au îndatorirea gravă de a orândui totul şi chiar de a pretinde ca fiii lor să se poată bucura de aceste ajutoare şi să progreseze în formaţia creştină în acelaşi ritm în care înaintează în formaţia profană. De aceea Biserica felicită autorităţile şi societăţile civile care, ţinând seama de pluralismul societăţii de astăzi şi garantând dreapta libertate religioasă, sprijină familiile pentru ca în toate şcolile copiii să poată primi o educaţie conformă cu principiile morale şi religioase ale familiilor lor". Sperăm că rândurile de mai sus au adus puţină lumină în problema ridicată de dv. Vă dorim binecuvântare de la Domnul!

- Cristina M. (Italia). "Am nevoie de o informaţie. În revista "Lumina creştinului" din luna mai scria despre o biserică catolică de lângă Stazione Centrale, Milano unde se celebrează Liturghia în limba română în prima duminică din lună. Aş dori, dacă se poate, să-mi spuneţi şi mie exact adresa şi numele bisericii. Vă mulţumesc!

Pentru a afla informaţiile dorite va rugăm să luaţi legătura cu pr. Maricel-Irinel Mititelu Piazza della Chiesa in Santa Maria Assunta, 1, 20090-Buccinasco, Milano, tel. 02/48840875, 333/4107653; 320/0136950, responsabilul cu Liturghiile în limba română din zona Milano.

- Margareta Rusu. "Vă trimit alăturate acestui mesaj, un articol şi trei poze despre Festivalul Internaţional al Tineretului creştin de la Medjugorje, pe care eu aş dori să îl publicaţi în revista "Lumina creştinului". De aceea vă rog să citiţi acest articol şi dacă sunteţi de acord să îmi aprobaţi publicarea lui. Ştiu că fenomenul Medjugorje nu este recunoscut de toată lumea creştină... totuşi el există şi funcţionează foarte bine de 28 de ani fiindcă este voia Fecioarei Maria. Biserica Catolică nu l-a recunoscut încă oficial, dar... nici nu îl interzice. Mai mult, aici vin anual mii de preoţi catolici din toată lumea care participă la pelerinaje şi oficiază sfintele Liturghii. Şi la Festivalul de anul acesta, care se desfăşoară de 20 de ani neîntrerupt, au fost 600 de preoţi din 60 de ţări, inclusiv din România. Nu vreau să fac aici o pledoarie pentru Medjugorje, dar faptul că aici, în acest loc binecuvântat, Maica Domnului a oferit foarte multe haruri pentru preoţie în aceşti 28 de ani, merită ca Medjugorje să fie amintit măcar o dată pe an, acum când a avut loc la începutul lunii august Festivalul Internaţional al Tineretului creştin, care a adus mari foloase spirituale zecilor de mii de tineri din cele cinci continente. Au fost prezenţi 50.000 de pelerini din 60 de ţări; printre care 600 de români, însoţiţi de 12 preoţi. Nu doresc însă să forţez cu nimic lucrurile, eu respect decizia dv. şi mă supun, prin ascultare. Dv. veţi decide dacă acest articol poate sau nu să fie publicat în revista pe care o conduceţi şi pe care eu o citesc cu mare interes şi cu folos spiritual".

Apreciem mult că citiţi revista "Lumina creştinului" şi că găsiţi în ea hrană spirituală. Apreciem, de asemenea, preocuparea dv. de a o cunoaşte mai mult pe Preasfânta Fecioară Maria şi, prin ea, căutaţi să vă apropiaţi mai mult de Isus. Cu privire la Medjugorje, aşa cum dv. ştiţi şi aţi notat şi în mesaj, Biserica nu s-a pronunţat, dar nici nu interzice credincioşilor de a merge în pelerinaj. "Nu trebuie organizate pelerinaje oficiale la Medjugorje, înţeles ca loc de apariţii mariane autentice". Acesta este răspunsul pe care l-a dat acum câţiva ani Mons. Tarcisio Bertone, pe atunci secretar al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. "Pe baza cercetărilor făcute până acum spunea în aceeaşi vreme Joaquin Navarro-Valls, citând declaraţia episcopilor din regiune, nu se poate afirma că este vorba de apariţii sau de revelaţii supranaturale". Prin urmare, Biserica trebuie să-şi păstreze neutralitatea despre care vorbiţi. Întrucât revista în care doriţi să apară articolul aparţine Diecezei de Iaşi, fiind publicaţie oficială, ea trebuie să urmeze aceleaşi directive ale Sfântului Scaun. Sper că aţi înţeles de ce articolul dv. nu a apărut în revistă, aşa cum doreaţi. Nu sunt uşi închise, ci aşteptăm ca Biserica să se pronunţe. Până atunci ştim însă clar din Evanghelii, aşa cum amintiţi şi dv. în mesaj, că Maria ne îndreaptă spre Fiul ei: "Faceţi tot ceea ce vă va spune el" (In 2,5). Dacă vom face aşa, în noi înşine se va produce o minune: schimbarea vieţii, învierea la o viaţă nouă împreună cu Cristos. Vă dorim binecuvântare de la Domnul!

- Ana Bogdan (Bacău). "Vă scriu din dorinţa de a aduce mulţumiri prin intermediul rubricii "Poşta redacţiei" părintelui Anton Bişoc (Voievodeasa), care de mai bine de trei ani trimite lună de lună revista "Lumina creştinului" la fiica mea din Timişoara. Cred din tot sufletul că modul părintelui de a face apostolat în acest fel a dat roade... Am spus lucrul acesta pentru că în viaţa fiicei mele s-au întâmplat lucruri frumoase şi nu am cuvinte să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările".

Am publicat mesajul dv. cu speranţa că părintele va citi gândurile dv. Totodată vă mulţumim şi noi pentru susţinerea Editurii "Presa Bună".

- A.D. (Jud. Neamţ). "Acum în acest Advent m-am gândit mult la ceea ce se întâmplă în jurul meu şi, de ce nu, şi cu mine. Este vorba de timpul de care noi ne plângem că este prea scurt, dar de fapt noi suntem aceia care îl pierdem... În acest timp de aşteptare mi-am luat hotărârea să-mi fac mai mult timp pentru cei din jur, să am mai multă răbdare, să nu împart lumea în două (eu şi ceilalţi), să-l aştept pe Acela care trebuie să vină cu mai multă responsabilitate...".

Este foarte adevărat că timpul Adventului ar trebui să ne facă mai responsabili nu numai pentru timpul Crăciunului, ci pe tot parcursul anului. Am găsit în acest sens pe internet un text pe care noi l-am mai publicat în septembrie 2000, dar care acum este îmbogăţit: "Fă-ţi timp să trăieşti: este secretul succesului. Fă-ţi timp să gândeşti: este sursa puterii. Fă-ţi timp să te joci: este secretul tinereţii. Fă-ţi timp să citeşti: este fundamentul cunoaşterii. Fă-ţi timp pentru prietenie: este izvorul fericirii. Fă-ţi timp să visezi: îţi înalţă sufletul către cer. Fă-ţi timp să râzi: va ridica vălul tristeţii. Fă-ţi timp pentru Dumnezeu: este singura investiţie durabilă. Fă-ţi timp să meditezi: îţi va înălţa inima. Fă-ţi timp să te rogi: este contopirea minţii cu Dumnezeu. Fă-ţi timp să iubeşti: este privilegiul celor buni. Fă-ţi timp să lucrezi: este preţul succesului".