Vin imediat!

Mi-am dorit mult acest concurs de Crăciun, spunea profesoara de religie. Îl plănuisem cu o lună înainte de începerea anului şcolar şi mă aşteptam să fie o reuşită. Şi nu pot spune că nu a fost! Ingeniozitatea şi seriozitatea de care copiii au dat dovadă a întrecut cu mult aşteptările mele, dar şi ale juriului căruia nu i-a fost atât de uşor să decidă în privinţa câştigătorului.

Am cerut copiilor să construiască fiecare câte o ieslişoară, din care nu trebuiau să lipsească pruncul, Maria şi Iosif. Cum altfel s-ar fi putut numi ieslişoară fără aceste personaje? Le-am vorbit din timp despre Isus, despre Maria, despre Iosif, despre Betleem şi mai ales despre semnificaţia Crăciunului. Îi vedeam receptivi, atenţi şi interesaţi să ia marele premiu pe care îl pusesem în joc. Puneau deseori întrebări şi cereau lămuriri.

A venit în sfârşit ziua concursului. Unii dintre ei pot spune că au construit adevărate capodopere. Diversitatea materialelor, forma ieslişoarei, ca şi ideea de fond pe care trebuia să o transmită, erau câteva dintre condiţiile participării la concurs.

Dintre toate însă, una a ieşit repede în evidenţă. Nu avea prunc! Şi dacă aceasta ar fi fost o simplă omisiune specifică unui copil, am fi trecut cu vederea, dar nu a fost o omisiune, ci a fost lăsată aşa în mod intenţionat. În schimb, în locul pruncului, în iesle, a fost pusă o hârtie pe care scria: "Vin imediat!". Şi pentru că nu a fost destul, de la iesle până la marginea suportului pe care era construită erau desenate câteva tălpi, care semnalau paşii pruncului plecat din iesle.

Cu toţii eram curioşi să vedem care este semnificaţia lipsei pruncului, a mesajului din iesle şi a paşilor de pe suport.

"Mai întâi să începem cu lipsa pruncului", a precizat coordonatorul juriului. "Lipsa pruncului? a răspuns copilul. Mama mi-a vorbit mult despre Isus. Mi-a spus că el este iubirea, că dacă nu ar fi fost el iubirea, ea nu ar fi fost astăzi împreună cu tatăl meu. Tot ea mi-a spus că Isus nu a venit în lume pentru ca noi să-l privim ca într-o expoziţie. Aceasta este ieslea pe care de câţiva ani o avem acasă. Mereu a fost fără prunc". "Iar paşii?" a continuat coordonatorul. "Paşii sunt ai lui Isus. Mama mi-a vorbit şi despre paşi. Mi-a spus că un prunc în mod normal nu poate merge. Cel mult se târăşte, dar nu merge. Isus însă, fiind Dumnezeu, chiar dacă avea un trup de copil, dorinţa de a-i mântui pe oameni era atât de mare încât nu a mai avut răbdare să crească. S-a ridicat şi a plecat! A plecat ca un om mare!" "Iar mesajul? De ce "Vin imediat!" şi nu altul?" "Mama mi-a vorbit şi despre mesaj. A spus că de fapt totul porneşte de aici, de la iesle. Iar oamenii trebuie să ştie aceasta. Aşteptarea pe care o presupune mesajul înseamnă de fapt timpul pe care omul îl are la dispoziţie pentru a-l primi pe Isus care trebuie să vină. El este în lume, pare că lipseşte, că nu este în iesle, că e plecat, că trebuie să vină imediat, iar aşteptarea înseamnă convertire. De asta mi-a spus mama că totul porneşte de aici, de la iesle, de la Betleem".

Între timp, noi ne uitam unii la alţii. Eram uimiţi! Nu ştiam cum să interpretăm ceea ce aveam înaintea ochilor; pe de-o parte o iesle atipică, iar pe de altă parte un copil uimitor. A luat premiul I.

Recunosc că în acea zi am regândit atitudinea mea faţă de proprii copii, mai ales în ceea ce îl priveşte pe Dumnezeu. Acel copil este astăzi seminarist, iar părinţii, demni de laudă! (Margareta)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba