Dincolo de gratii

După gratii sunt adevărate drame. Vieţi frânte, destine care iau o altă întorsătură. Sunt unii care au o situaţie grea. Cei mai mulţi au ajuns din vina lor, puţini sunt nevinovaţi. Anii de detenţie pot fi pentru mulţi o ocazie de a reflecta la viaţă, de a-l găsi pe Dumnezeu şi de a începe altfel... ocazia unui nou început. Ce este în sufletul celor închişi? Ce se întâmplă cu cei rămaşi acasă? De mai mulţi ani, în Dieceza de Iaşi, câţiva preoţi au primit misiunea de a lucra cu deţinuţii. Ne-am propus să aflăm de la ei răspunsuri la întrebările pe care unii dintre noi ni le punem. Pr. Petru Sescu a lucrat mai întâi la Bacău cu cei închişi, iar acum la Iaşi. Pr. Paul Agu îi vizitează pe cei din Penitenciarul de la Bacău. Probabil că sporadic mai sunt vizitaţi şi cei din Vaslui, Galaţi, Târgu Ocna etc.

- În ce constă misiunea Sfinţiilor voastre?

Pr. Paul Agu: În anul 2007, când am fost numit vicar în Parohia Bacău "Fericitul Ieremia", am preluat şi o misiune de care s-au ocupat şi colegii care m-au precedat, şi anume asistenţa pastorală a persoanelor catolice din Penitenciarul Bacău. Datorită structurii organizatorice a acestei instituţii, acolo lucrează ca angajat permanent un preot ortodox, pr. Octavian Balan, cu care colaborez foarte bine. Programul se adaptează condiţiilor speciale din penitenciar (reguli stricte de acces, control la poartă, însoţitor etc.). În curtea Penitenciarului Bacău se află o capelă de rit ortodox pe care părintele Octavian ne-o pune la dispoziţie. În mod obişnuit, cu deţinuţii catolici celebrez liturgia cuvântului într-o zi din cursul săptămânii, în funcţie de programul din penitenciar. În perioada Postului Mare, medităm Calea sfintei cruci sau, în lunile închinate sfintei Fecioare Maria, ne rugăm rozariul. În preajma marilor sărbători creştine celebrez sfânta Liturghie în care îi invit pe deţinuţi să se apropie mai mult de Dumnezeu prin Spovadă şi Euharistie. În medie în penitenciar se află 80-90 de deţinuţi care se declară catolici. Numărul celor care participă frecvent la celebrări este de 20-30, iar la sărbători 50-60.

Pr. Petru Sescu: Munca cu deţinuţii constă, în principal, în a-i vizita săptămânal (vinerea de la 15.00 la 16.00) pentru a proclama cuvântul lui Dumnezeu, a-l explica şi a-i ajuta să-l trăiască acolo unde se află, a ne ruga împreună, a-i asculta şi a încerca să-i înţeleg. De patru ori pe an: de Crăciun, de sfintele Paşti, cu ocazia hramului Penitenciarului din Iaşi (Sfinţii Petru şi Paul) şi de sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci sunt însoţit şi de alţi preoţi pentru a le da posibilitatea să se spovedească şi să se împărtăşească în cadrul sfintei Liturghii care se celebrează în penitenciar. Celebrările săptămânale ţin cont de timpul liturgic şi, după celebrarea cuvântului, urmează rugăciuni specifice (Calea sfintei cruci în Postul Mare, câteva mistere de rozariu în luna octombrie, rugăciuni pentru răposaţi în luna noiembrie etc.). Numărul celor care participă la celebrările liturgice din Penitenciarul de maximă siguranţă din Iaşi variază între 8 şi 30 de deţinuţi. Pentru a putea intra în penitenciar este nevoie de un acord anual din partea comandantului, la cererea episcopului. Pentru anul viitor lista va fi actualizată, ţinând cont de unele transferuri ale preoţilor. Pr. Alois Farţade va prelua coordonarea activităţilor în Penitenciarul din Iaşi care se află pe teritoriul Parohiei "Sfântul Anton".

- Cum este să lucraţi cu cei care stau după gratii?

Pr. Paul Agu: Dincolo de zidurile închisorii se află o altă lume. Pentru unii, faptul că se află în închisoare e un motiv de revoltă faţă de societate, de semeni, chiar şi faţă de Dumnezeu. Dar sunt şi cazuri, în care perioada de încarcerare poate fi o "trezire la realitate", în care îşi dau seama că, dacă se bazează în viaţă doar pe forţele proprii şi nu includ şi relaţia cu Dumnezeu, pot eşua. Ca preot, consider că am în faţa mea oameni cu frământări şi probleme sufleteşti care trebuie ajutaţi.

Pr. Petru Sescu: Când aveam 12 ani am avut bucuria să citesc cartea despre viaţa sfântului Ioan Bosco. Am rămas impresionat de activitatea sa cu deţinuţii. De atunci mi-am dorit să pot lucra şi eu în penitenciar. Am avut această şansă în anul 1991, când am fost numit vicar la Bacău, şi apoi din anul 2004, când am fost transferat la Iaşi. Munca pastorală cu deţinuţii mi-a adus satisfacţii spirituale deosebite, motivat şi de cuvintele din Evanghelia după sfântul Matei 25,36, care ne asigură că Isus Cristos este prezent şi în cei care sunt în închisoare. Aşadar, pentru mine munca cu deţinuţii este împlinirea unui vis frumos de altădată şi o ocazie binecuvântată de a experimenta lucrarea harului lui Dumnezeu.

- Vorbiţi-ne de cele mai mari nevoi ale celor închişi? Care este reacţia lor?

Pr. Paul Agu: Ca şi în cazul oricărui om, orice deţinut simte nevoia de afecţiune, de relaţie cu semenii. De aceea, e importantă comunicarea cu familia, chiar dacă a atentat grav la integritatea vreunui membru (de exemplu agresiune sau crimă). În penitenciar, deţinuţii fie sunt singuratici, relaţionând doar cu un număr limitat de persoane, sau se organizează în grupuri care urmăresc uneori să deţină un anumit control sau chiar să comită noi infracţiuni. În penitenciar se derulează diferite programe social-educative care urmăresc să ofere o perspectivă pozitivă asupra vieţii şi a societăţii. Mulţi merg la şcoala care funcţionează în incinta penitenciarului sau învaţă diferite meserii.

Pr. Petru Sescu: Cred că lucrul cel mai important de care au nevoie este să se ştie iertaţi de Dumnezeu, împăcaţi cu ei însuşi şi cu aproapele. Pentru cei care nu sunt vizitaţi sau provin din familii sărace, necesităţile se extind şi la îmbrăcăminte şi alimente. La Iaşi, în timpul Adventului, prin bunăvoinţa seminariştilor din anul pastoral, încercăm să-i ajutăm pe aceia care ne scriu, cerând un asemenea sprijin.

- Ce se întâmplă în sufletul unui deţinut? Cum reacţionează familiile lor?

Pr. Paul Agu: Şi ei au un suflet care are nevoie de Dumnezeu, de aceea, pot spune că văd în unii dintre ei bucuria sinceră atunci când merg să mă rog împreună cu ei şi să le aduc puţină mângâiere. În general au dreptul la vizite, corespondează cu familiile şi primesc pachete de acasă. Colaborarea cu familia depinde mult de educaţia şi mediul în care au trăit şi mai ales de distanţa la care se află de casă.

Pr. Petru Sescu: Prin lucrarea lui Dumnezeu, pentru cel deschis ei, se întâmplă adevărate minuni. De multe ori am fost edificat de curajul deţinuţilor care l-au primit pe Cristos şi de hotărârea lor de a-şi schimba radical viaţa. În schimb, cel care nu a avut încă puterea de a se purifica sufleteşte pe lângă condamnarea primită îşi adaugă o a doua condamnare, la tristeţe sau chiar la disperare. Detenţia fără Cristos este foarte greu de suportat. Cu privire la relaţia cu cei de acasă, sunt familii care prin vizitele lor dovedesc iubirea faţă de cei care au greşit, ajutându-i să traverseze mai uşor acea etapă tristă a vieţii. Faptul că au fost iertaţi, că sunt iubiţi le dă curaj să alunge gândurile de descurajare sau chiar de disperare. Din păcate, mai sunt şi familii care nu vor să-l ierte pe cel care a greşit şi, prin urmare, nu au puterea să le scrie nici măcar o scrisoare. Această situaţie face rău şi familiei, dar şi deţinutului. Acestea nu trebuie să uite că Isus ne învaţă că noi, creştinii, la un rău trebuie să răspundem cu bine pentru a îndepărta răul. Dacă la rău răspundem cu rău, atunci răul devine şi mai mare.

- În ce măsură ajunge la ei şi îi ajută citirea revistei "Lumina creştinului"?

Pr. Paul Agu: În general, încercăm să asigurăm deţinuţilor şi un material creştin de lectură, în special prin reviste, cărţi de rugăciuni, calendare. În cadrul capelei este un loc amenajat unde doritorii pot lua reviste religioase. Interesul pentru aceste publicaţii este destul de mare, deoarece deţinuţii dispun de mult timp liber pe care unii încearcă să-l umple şi cu lecturi utile. Cred că în activitatea pastorală din penitenciar putem vedea unul dintre numeroasele semne pe care le dă Dumnezeu oamenilor, prin care le demonstrează că este mereu cu braţele deschise ca un Tată milostiv care aşteaptă pe toţii fiii risipitori să se întoarcă acasă.

Pr. Petru Sescu: Preotul atunci când vizitează deţinuţii le duce şi reviste "Lumina creştinului". Vreau să mulţumesc, în numele tuturor deţinuţilor care citesc această publicaţie creştină, echipei de la redacţia revistei, precum şi binefăcătorilor care fac ca revistele şi cărţile să ajungă gratuit la deţinuţi. Prin citirea lor deţinuţii au ocazia să fie la zi cu evenimentele din Biserica locală şi universală. Domnul să-i răsplătească însutit pe toţi cei care se străduiesc să aducă o rază de speranţă în sufletele deţinuţilor.

A consemnat pr. Cornel Cadar