Să fie doar un început?

"Naţiunile vor umbla în lumina lui" (Ap 21,24) sunt cuvintele alese de papa Benedict al XVI-lea ca să fie motoul mesajului din Ziua Mondială a Misiunilor 2009. "Angajarea de a vesti evanghelia oamenilor din timpul nostru... este, fără îndoială, o slujire adusă nu numai comunităţii creştine, ci şi întregii umanităţi" (Evangelii nuntiandi, 1). Toate acestea se pare că au reprezentat pentru Dieceza de Iaşi gânduri de călăuză în susţinerea operei de evanghelizare a popoarelor. Menţionarea acestor cuvinte în mesajul misionar al papei pot fi luate deja ca o trăire actuală în drumul început cu 11 ani în urmă, pe când dieceza deschidea această iniţiativă misionară.

Începutul activităţii misionare, în sensul strict al cuvântului (ad gentes), părea a fi unul greu. Întrucât nu exista formarea specifică şi nici contextul politic şi social până în anul 1989, această cultură pastorală a comunităţilor catolice a lipsit. Era aproape imposibil pentru cineva să se gândească la posibilitatea de a fi lăsat să meargă, în mod liber şi oficial, într-o ţară de misiune pentru opera de evanghelizare a popoarelor. Providenţa divină a păstrat şi a maturizat în mod tainic spiritul misionar în inima credincioşilor din Dieceza de Iaşi pe toată perioada comunismului din România. Numai astfel se poate explica "mica explozie" de disponibilitate şi generozitate, atât din partea preoţilor, seminariştilor, persoanelor consacrate, cât şi din partea laicilor, de a veni în sprijinul ţărilor de misiune. Fără teama de a greşi, pot să mărturisesc, că spiritul misionar în dieceză a început să se transforme într-un fenomen şi suntem aproape toţi familiarizaţi, în mare măsură, cu aceste două concepte: misionar şi misiune.

Este suficient să observăm statistica actuală a diecezei de Iaşi, referitor la misionarii plecaţi în ultimii 11 ani în ţările de misiuni, astfel încât să constatăm că, pe bună dreptate, Dieceza de Iaşi participă la opera de evanghelizare a popoarelor şi îşi îndeplineşte mandatul încredinţat de Cristos apostolilor: "Mergeţi în lumea întreagă, predicaţi evanghelia la toată făptura" (Mc 16,15).

Consider că este demn de amintit numele misionarilor cărora le-a fost încredinţat mandatul misionar de când s-a înfiinţat Centrul Misionar Diecezan: pr. Eugen Blaj, pr. Pavel Chelaru, pr. Isidor Mârţ, pr. Adrian Stoica, pr. Victor Osoloş, pr. Gabriel-Vasile Cimpoieşu, pr. Bartolomeu Blaj, pr. Marius Catrinţaşu, laicii: Mihaela Gherghelucă, Mihaela Gal, Monica Bogdănel, Monica Benedic, Alina Cojan, Gilberta Hobincu şi Adrian Cimpoieşu. La aceştia se adaugă şi pr. Ioan Blaj, plecat în luna septembrie în Ecuador şi alte două tinere laice, care vor pleca în luna decembrie în Coasta de Fildeş: Cristina Gheţ şi Teodora Lungu. Datorită curajului şi disponibilităţii acestor misionari, Dieceza de Iaşi s-a angajat şi şi-a luat responsabilitatea, printr-un contract ferm, de a susţine cele trei misiuni româneşti: misiunea Maikona (Dieceza de Marsabit - Kenya), misiunea Palestina (Dieceza Guayaquil - Ecuador) şi misiunea Djebonoua (Dieceza Bouake - Coasta de Fildeş). Lista amintită mai sus poate fi continuată cu mai mulţi seminarişti, ce au desfăşurat activitate misionară din anul lor pastoral şi, de asemenea, cu mai multe persoane consacrate din dieceză, care sunt prezente în mai multe ţări de misiuni (despre aceste persoane se relatează în Almanahul misionar 2008-2009).

Proiectele misionare din misiunile româneşti se multiplică datorită binefăcătorilor nu numai din dieceză, dar din toată ţara, semn că mulţi români răspund la apelul caritativ al lui Cristos faţă de cei săraci. Să fie doar un gest de milostivire? Chiar şi în acest sens binefăcătorii atrag o răsplată înmiită din partea lui Dumnezeu: "Vă spun adevărul: ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut" (Mt 25,41).

Pr. Claudiu Iştoc