În Ecuador de cinci ani

La împlinirea a cinci ani de prezenţă misionară a Diecezei de Iaşi în Ecuador, părintele Bartolomeu Blaj, trimis ca misionar în Ecuador, în Arhidieceza de Guayaquil, din partea Diecezei de Iaşi, a primit vizita PS Aurel Percă în perioada 1-14 septembrie şi ne-a scris o scrisoare.

Multe salutări din Ecuador şi binecuvântări din partea Domnului nostru Isus Cristos.

Când vorbim de misiuni, gândurile multora merg imediat la Africa, la copiii abandonaţi, la lumea care moare de foame, la mizerie, la boli. Astfel înţelegeam şi eu misiunea.

Dar misiunea înseamnă mai mult decât atât: este să-l faci cunoscut şi să-l dai oamenilor pe Cristos, fiind un exemplu de urmat; să ajuţi la menţinerea şi creşterea credinţei acelora care deja l-au primit şi-l cunosc pe Cristos în parohii imense, unde preotul ajunge o dată pe lună sau o dată pe an; să-i însoţeşti şi să-i ajuţi în drumul spre mântuire; să fii prezent în mijlocul lor când au nevoie de tine; să-i ajuţi să-şi apere credinţa în faţa valurilor de atacuri din partea ateismului şi a sectelor.

Prezenţa Diecezei de Iaşi în Ecuador, în această ţară de misiuni, s-a făcut printr-un preot, cel care vă scrie aceste rânduri, un umil slujitor al lui Cristos, cu cinci ani în urmă. Am venit, însoţit de pr. Petru Răchiteanu, la invitaţia unui preot austriac, pr. Helmut, prieten al PS Petru Gherghel. După o mică experienţă de trei luni am revenit acasă şi m-am decis să încep această muncă în Ecuador, însă a trebuit să mă întorc singur, întrucât clima nu i-a fost favorabilă părintelui Petru, care i-a afectat mult sănătatea.

După o perioadă de nouă luni petrecută în parohia unde activa pr. Helmut, episcopul locului a decis să mă pună să administrez o parohie abandonată total, fără infrastructura de bază şi cu multe probleme, unde preoţii nu însemnau nimic, unde lumea era atacată de secte şi de indiferenţă, de droguri şi de prostituţie, de alcoolism şi de boli incurabile precum SIDA, la un nivel destul de ridicat.

A urmat un timp, cred, dintre cele mai importante din viaţă, când a trebuit să mă confrunt cu toate aceste aspecte mai sus prezentate şi cu mult mai multe, precum singurătatea, inundaţiile, prezenţa gândacilor, a şobolanilor, a greierilor, a broaştelor şi a multor altor animale care formau "arca lui Noe" în casa unde locuiam, incendiul care mi-a distrus centrul pastoral pe care recent îl remodelasem, indiferenţa oamenilor. Erau momente când nu aveam cu cine să vorbesc, când nu venea ajutorul de nicăieri şi eram aproape decis să arunc toate şi să mă întorc în ţară.

Însă Domnul are planurile sale şi el ştie când cineva are nevoie de el şi, într-adevăr, a fost prezent în tot acest timp şi m-a ajutat să merg înainte. Niciodată nu m-a abandonat.

Acum, după cinci ani, uitându-mă la ceea ce a făcut Domnul prin mine, mă umple de bucurie şi de satisfacţie.

Parohia Palestina a crescut mult, satele ne aşteaptă cu bucurie, când mergem să le vizităm. O parohie bine organizată pastoral cu copii şi tineri, adulţi şi bătrâni, care cu entuziasmul şi dăruirea lor ajută la instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu în viaţa şi în comunitatea lor. Mai mult de 2.000 de botezuri, peste 1.000 de copii care au primit prima sfântă Împărtăşanie şi sfântul Mir, o biserică şi o casă nouă care la 21 noiembrie vor fi sfinţite şi una dintre comunităţile cele mai active din toată zona. Toate acestea au fost posibile mulţumită lui Dumnezeu, a dăruirii preotului şi a oamenilor, a încrederii care mi-a fost dată, a ajutorului care, încet-încet, a început să apără din partea comunităţii şi din alte părţi.

Bucuria a fost mare când, după tragicul incendiu de la centrul pastoral, provocat de un trăsnet în timpul nopţii, am primit vizita pr. Claudiu Iştoc şi pr. Florin Spătariu, apoi anul următor vizita pr. Anton Dancă şi pr. Alois Moraru, iar în septembrie vizita PS Aurel Percă, însoţit de pr. Isidor Dâscă şi pr. Claudiu Iştoc. Au fost momente cheie pentru misiunea de aici. Ce bucurie a trăit întreaga parohie la aceste vizite, cu prima sfântă Împărtăşanie, botezuri, hramuri în diferite sate ale parohiei.

Punctul culminant al acestei misiuni din parohia noastră, Parohia Palestina, va avea loc la 21 noiembrie, când vom consacra şi sfinţi biserica şi casa parohială, iar la 22 noiembrie, împreună cu pr. Ioan Blaj, ne vom muta într-o parohie nouă, "Sfânta Lucia", mult mai mare, aşa cum a decis episcopul locului.

Aş dori ca, prin acest mesaj, să-mi exprim mulţumirea faţă de acele persoane care au avut încredere în mine şi m-au sprijinit în această misiune, tuturor acelora care s-au rugat şi se roagă pentru mine, acelora care m-au sprijinit cu fonduri economice, precum şi familiei mele, fraţilor şi surorilor, episcopilor Petru şi Aurel, pr. Petru Sescu, pr. Alois Fechet, Centrului Misionar Diecezan, pr. Lucian Farcaş, pr. Anton Dancă, pr. Marcel Blaj şi comunităţii din Iugani, pr. Alois Moraru şi comunităţii din Roman "Fericitul Ieremia", pr. Francisc Fărcăşel şi comunităţii Roman "Bunul Păstor", pr. Ştefan Vacaru şi comunităţii natale Barticeşti, pr. Pavel Chelaru şi AMIM Tomeşti, pr. Anton Moraru şi AMIM Şcheia, pr. Pavel Balint şi comunităţii din Bad Deutsch-Altenburg, pr. Isidor Dâscă şi comunităţii Bacău "Sfântul Nicolae", fam. Demeter din Iaşi, prelatului Albert Holenstein, pr. Mihai Enăşel, pr. Ştefan Babiaş, pr. Toma Encuţă, pr. Cristian Anghel, pr. Florin Farcaş, pr. Marius Ciobanu, pr. Robert Măţău şi comunităţii române din Londra, doamnei Anna Federspiel din Feldkirch şi tuturor acelora care, într-o formă sau alta, m-au ajutat.

Domnul să vă răsplătească, să vă binecuvânteze şi să vă însoţească mereu. Mulţumesc mult.

Secerişul este încă destul de mare şi vast şi noi putem să lucrăm în via Domnului. Spiritul misionar este semănat în viaţa noastră încă de la Botez. Să-l lăsăm să crească şi să lucreze în noi; prin sprijinul acordat misiunilor şi misionarilor participăm direct la această operă magnifică a lui Isus.

Pr. Bartolomeu Blaj