Ziua Mondială a Păcii

Combaterea sărăciei, construirea păcii

Ziua Mondială a Păcii a fost instituită la 1 ianuarie 1968 de papa Paul al VI-lea. Papa îşi exprima atunci convingerea că această propunere traduce aspiraţiile instituţiilor care slujesc pentru instituirea şi menţinerea păcii, ale oamenilor care văd cât de necesară, dar şi cât de ameninţată este astăzi pacea în lume.

Mesajul Sfântului Părinte pentru Cea de-a XLII-a Zi Mondială a Păcii evidenţiază semnificaţia legăturii dintre sărăcie şi pace, analizând situaţia culturală, socială şi politică legată de înfăptuirea păcii în lumea de azi, marcată de procesul globalizării.

Sărăcia este o dramă care încalcă drepturile a sute de milioane de persoane şi adesea provoacă sau agravează conflictele între oameni. Papa invită la combaterea sărăciei, pentru ca astfel să se poată stabili pacea în lume. Şi nu este vorba doar de sărăcia materială, ci şi de celelalte forme de "marginalizare, sărăcie relaţională, morală şi spirituală".

Sfântul Părinte continuă cu o analiză a ambientelor legate de sărăcie: dezvoltarea demografică, bolile pandemice, sărăcia copiilor, legătura între dezarmare şi dezvoltare, criza alimentară. În acest context, zidirea păcii are nevoie de o puternică "solidaritate globală între ţările bogate şi ţările sărace, şi în interiorul fiecărei ţări".

Globalizarea elimină anumite bariere, dar poate crea altele noi. Marginalizarea săracilor reprezintă o încălcare a drepturilor omului, de aceea "Biserica, «semn şi instrument al unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neam omenesc» (Lumen gentium 1), va continua să lucreze până când vor fi depăşite nedreptăţile şi neînţelegerile şi se va ajunge la zidirea unei lumi mai paşnice şi solidare".

Trebuie acordat, de asemenea, mai mult spaţiu societăţii civile. Comerţul internaţional şi tranzacţiile financiare pot contribui la îmbunătăţirea condiţiilor generale, dar există şi pericolul de a dezbina şi marginaliza popoarele. Lupta împotriva sărăciei cere o cooperare atât pe plan economic cât şi pe cel juridic.

Dar, în ultima instanţă - încheie Benedict al XVI-lea - "lupta împotriva sărăciei are nevoie de bărbaţi şi femei care să trăiască în profunzime fraternitatea", care să-şi deschidă inimile spre nevoile săracilor şi să facă tot ceea ce este posibil pentru a le veni în ajutor.