Irak: Motive pentru a ne ruga

Ucideri, răpiri, agresiuni, confiscări de bunuri, convertiri forţate, profanări de biserici, taxe pe care trebuie să le plătească musulmanilor, umilinţe de tot felul: de toate acestea au parte creştinii din Irak. S-au împlinit recent 5 ani de când americanii au invadat Irakul.

În ziua de 29 februarie, a fost răpit Paulos Faraj Rahho, arhiepiscop caldeean de Mosul (400 km nord de Bagdad). A fost sechestrat când părăsea biserica "Sfântul Duh" din Mosul, după ce participase la Calea sfintei cruci. Un grup înarmat a oprit vehiculul în care era arhiepiscopul. Trei tineri care îl însoţeau, printre care şi şoferul, au fost ucişi.

Răpitorii, care au cerut o imensă sumă ca răscumpărare, precum şi îndeplinirea unor condiţii politice, au informat autorităţile la 13 martie că au lăsat trupul arhiepiscopului la marginea oraşului. Acesta suferea cu inima, având nevoie zilnic de medicamente. În ziua de 14 martie, Mons. Rahho a fost înmormântat. Ceremonia a avut loc în aceeaşi biserică unde la 1 martie fuseseră celebrate şi funeraliile celorlalţi trei însoţitori, ucişi de agresori în timpul răpirii.

Vestea morţii arhiepiscopului Rahho "l-a îndurerat şi întristat profund" pe papa Benedict al XVI-lea. Papa speră că "acest tragic eveniment va duce la înnoirea şi intensificarea eforturilor tuturor, în special ale comunităţii internaţionale, pentru ca în această ţară să se ajungă la pace". De trei ori înainte papa lansase apeluri pentru eliberarea episcopului. Numeroşi lideri islamici au cerut, de asemenea, eliberarea prelatului, atât sunniţi cât şi şiiţi, din Irak, Liban şi Iordania, condamnând această acţiune "contrară islamului".

Tot la Mosul anul trecut, la 3 iunie, a fost ucis părintele Ragheef Aziz Ganni, unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai arhiepiscopului Rahho. Împreună cu pr. Ganni au fost ucişi trei subdiaconi ai Bisericii de rit caldeean. La 11 octombrie 2006, a fost ucis preotul siro-ortodox Paul Iskandar.

În mai multe rânduri, episcopii din Irak au atras atenţia asupra persecuţiilor şi presiunilor de care au parte creştinii irakieni. Forţaţi să renunţe la credinţă, mulţi dintre ei au luat calea exilului spre Siria şi Iordania. Din cei peste un milion şi jumătate de creştini au mai rămas astăzi mai puţin de 500.000. În Irak sunt comunităţi creştine de diferite rituri: caldeeni, siro-catolici, siro-ortodocşi, asirieni, armeni catolici şi ortodocşi, greco-melchiţi. Biserica caldeeană constituie majoritatea creştinilor irakieni. Sediul patriarhatului se află la Bagdad, unde trăieşte comunitatea cea mai numeroasă a acestei Biserici catolice orientale, care celebrează şi astăzi riturile proprii în limba aramaică, limba vorbită de Isus acum 2000 de ani.

"Revin în memorie Mons. Romero, ucis în timp ce celebra Euharistia la San Salvador, cardinalul Posadas Ocampo, la Guadalajara, în Mexic, episcopii columbieni Duarte Cancino şi Jaramillo, ucişi de membrii gherilei; nunţiul apostolic Mons. Courtney, ucis în Burundi... şi pentru fiecare episcop, preoţi, credincioşi, câţi nevinovaţi ucişi în Americi, în Africa, în Asia! Acolo unde poporul moare, moare Biserica împreună cu el, pentru că îi este parte vie. Şi nu poate să fie altfel. Însă comunitatea mică creştină din Irak, în fragilitatea sa numerică, are o deosebit de mare nevoie de solidaritatea noastră şi de rugăciunea noastră. Comunitatea străveche, care a supravieţuit nenumăratelor evenimente, în situaţia actuală riscă cu adevărat aproape dispariţia", a declarat Federico Lombardi, directorul Biroului de Presă al Sfântului Scaun.

Se aude tot mai mult apelul de a nu-i abandona pe creştinii din Orientul Mijlociu, de a-i sprijini şi de a nu-i lăsa singuri. Evident, cel mai la îndemână sprijin este rugăciunea.

Pr. Cornel Cadar