Vladimir Ghika

Povestea unui prinţ

Vladimir Ghika, nepot de domnitor, fiu de general şi diplomat, s-a născut la 25 decembrie 1873, la Constantinopol. Provenea dintr-o familie de poveste: un bunic i-a fost domnitor, iar ceilalţi strămoşi trăiau prin Franţa şi chiar Belgia. Faptul că s-a născut într-o zi atât de măreaţă, 25 decembrie, adică de Crăciun, a făcut pe toată lumea să gândească: "Oare ce va fi acest copil?".

Micul prinţ a venit în România. Fraţii mai mari au murit pe rând, dar a mai venit pe lume un alt frate, Dimitrie. Vladimir şi Dimitrie au fost trimişi de mici în Franţa, să studieze. Vladimir s-a îmbolnăvit şi a întrerupt studiile în diplomaţie, apoi s-a întors în România pentru a o ajuta pe mama sa la administrarea moşiei, în acelaşi timp făcând şi intense cercetări istorice la Academia Română.

A studiat la Roma, teologia şi filozofia, iar după moartea mamei sale a fost sfinţit preot catolic.

Avea cunoştinţe în toate domeniile: literatură, artă, drept, medicină, teologie, filozofie, geografie, istorie, ştiinţele naturii, muzică şi cunoştea multe limbi străine. Şi-a publicat la Paris câteva scrieri şi un album cu desene.

Vladimir i-a ajutat pe oameni şi înainte de a deveni preot şi, cu atât mai mult, după aceea. A călătorit în toată lumea pentru a duce cuvântul evangheliei "până la marginile pământului" şi a fost mereu un om al rugăciunii, al sacrificiului pentru aproapele, al umilinţei adevărate.

A participat la Congresele Euharistice de la Sydney (1928), Cartagina (1930), Dublin (1932), Tokio (1933), Buenos Aires (1934), Manila (1936) şi Budapesta (1938).

În timpul regimului comunist a fost arestat, maltratat, murind după un an şi jumătate de detenţie la închisoarea Jilava, la 17 mai 1954.

Iată o viaţă de martir: prinţul Vladimir Ghika se naşte într-o zi de Crăciun, îl iubeşte pe Isus mai mult decât orice pe lume şi devine preot, duce o viaţă asemenea cu cea a lui Isus, predicând iubirea creştină cu vorba şi cu fapta şi moare închis şi maltratat fără a fi vinovat!

Pentru Vladimir Ghika nu a contat oboseala. Toată viaţa sa a fost dedicată slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui. Îl urmează pe Isus asemenea martirilor şi apostolilor.

Prinţul Vladimir îi seamănă în moarte lui Isus pentru că este arestat pe nedrept, suferă de foame şi de frig, este torturat, maltratat, obligat la percheziţie să-şi scoată hainele, umilit. În timpul detenţiei, îi încurajează pe tovarăşii săi de celulă, îşi împarte şi puţina hrană cu ei, le dă exemplu de curaj şi fidelitate faţă de Cristos şi Biserica sa.

Prinţul Ghika, cunoscut de mulţi ca Mons. Vladimir Ghika, a fost şi va rămâne un exemplu de ucenic al lui Isus şi de aceea un mare sfânt.

Aida Bătrînu

* * *

"Pentru a fi perfecte, rugăciunile tale trebuie să devină adevărate fapte, iar faptele tale - adevărate rugăciuni" (Vladimir Ghika, Gânduri pentru zilele ce vin).

* * *

Lucrări care tratează despre Mons. Vladimir Ghika
- Din palat la altar şi la puşcărie. Prinţul Vladimir Ghika (1873-1954), de Petru Gherman;
- Monseniorul Ghika. Apostol şi martir, de Ştefan Nicolae;
- Monseniorul: amintiri din viaţa lui Vladimir Ghika (perioada 1939-1954), de Horia Cosmovici;
- Însemnări despre Monseniorul Vladimir Ghika, de Mia Frollo, Sorin Alexandru Sontea, Nicolae Scurtu;
- A trăit şi a murit ca un sfânt, de Ioan Ciobanu;
- Memoria tăcerilor. Vladimir Ghika (1873-1954), de Élisabeth de Miribel;
- Un prinţ arhiereu, de Tudor Arghezi;
- Portrete ale sfinţilor. Slujitorul lui Dumnezeu Vladimir Ghika, de Antonio Maria Sicari, O.C.D.
- Gânduri pentru zilele ce vin. Convorbiri spirituale, de Vladimir Ghika