Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru familii -

Din jurnalul unei familii

Astăzi am avut o mare bucurie, soțul m-a trezit și mi-a spus: "Vino să bem împreună cafeaua". La începutul căsniciei mi se întâmpla mai des, acum nu mi s-a mai întâmplat de mult. De aceea o consider o mare bucurie. În timp ce beam cafeaua i-am amintit acest lucru. M-a îmbrățișat și mi-a promis că surpriza se va mai repeta. La sfârșit am spălat eu ceștile. Mi s-a părut normal!

Tot la capitolul bucurii pot trece și inițiativa lui de a mă ajuta să pregătesc copiii pentru școală. M-a surprins, deoarece, de mai multe ori, îmi spusese că asta nu e treaba lui. Și copiii s-au bucurat. La întoarcere unul dintre ei i-a dedicat calificativul de "foarte bine" pe care îl obținuse la una dintre materii.

În această seară, după ce s-a întors de la serviciu, mi-a propus ceva ce m-a surprins mai mult decât tot ceea ce a făcut pe parcursul zilei. Mi-a propus să mergem împreună la Calea sfintei cruci. O asemenea propunere trebuia notată. Nu puteam s-o las neobservată. Și știe el pentru ce!

Aceasta a fost în prima vineri de după Miercurea Cenușii...

Mulțumesc Domnului pentru o nouă zi. Nu am mai scris în jurnal de vreo două săptămâni. Nici nu au fost evenimente deosebite! Totul a fost normal. M-am și obișnuit să scriu doar ceea ce e neobișnuit. Asta consider eu "Jurnal"!

Astăzi, soțul m-a surprins din nou! Mă uimește cu fiecare zi care trece. E ca și cum am revenit la primele zile de după căsătorie. Atâta atenție! Atâta grijă față de copii! Atâtea cuvinte frumoase! Mă întreb uneori ce s-a întâmplat. Să fie spovada pe care a făcut-o în duminica de dinainte de Miercurea Cenușii? Sincer, privind la el, mie a început să-mi fie rușine! Eu mai glumesc pe seama postului, dar el a luat-o în serios. Asta mă determină și pe mine să fiu altfel. Voi încerca...

Luni, din Săptămâna Sfântă. A fost un post cu adevărat post! Așa cum scrisesem ultima dată, am promis că voi încerca să mă schimb și eu. Știu că nu sunt, cum se spune "ușă de biserică". În același timp nici nu pot să mă plâng. Mulțumesc Domnului pentru soțul pe care îl am, pentru copii, pentru prieteni, pentru serviciu. N-am ținut neapărat un post de mâncare. Dar m-am hotărât să vorbesc mai puțin de alții, să fiu mai puțin critică, să dau mult mai multă atenție soțului și copiilor și să nu mă mai plâng mereu de condițiile de la serviciu. Au fost hotărâri pe care până acum pot spune că în parte le-am respectat. Și, sincer, s-a văzut! Cât de liniștită am fost! Liniștită acasă, liniștită la serviciu! Parcă a fost altfel acest post. M-am rugat astăzi lui Dumnezeu să fie la fel și după Paști și în restul vieții. Sper să mă asculte...

Astăzi a fost Paștele. Aseară am participat cu toții la Liturghia de înviere. A fost frumos! După Liturghie s-a făcut procesiune, apoi, cu lumânările aprinse, am venit acasă, ne-am îmbrățișat și ne-am spus "Cristos a înviat!". Înainte să luăm masa împreună, am ciocnit câte un ou roșu și m-am bucurat că al meu le-a spart pe toate. După masă, fiind deja târziu, am spălat cu toții vesela, apoi ne-am culcat. Dimineață ne-am trezit ceva mai greu, dar ne-am trezit. Eu cu soțul am mers la Liturghia de la ora 11.00, iar copiii, pentru că, după micul dejun, au ales să mai continue somnul, au mers la Liturghia din această seară.

Nu pot să nu constat că acest post și acest Paște a schimbat atâtea în familia noastră. La început am crezut că e ceva de moment. Cu timpul mi-am dat seama că lucrurile erau serioase și eu am început să le tratez ca atare.

Reînnoiesc în această seară de Paști rugăciunea mea la Dumnezeu să facă să fie mereu fericire în casa noastră. Iar dacă vor veni și încercări, și cred că vor veni, să ne dea tărie să trecem peste ele.

Joi, după Paști. Soțul m-a trezit din nou și m-a invitat la cafea. Se vede că hotărârea luată a fost sinceră. Pentru a fi recunoscătoare, eu am spălat din nou ceștile. M-a îmbrățișat și a plecat la serviciu. Trebuia să ajungă mai degrabă. Pe copii i-am pregătit eu pentru școală. Dar am fost fericită... (Mariana)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat