Reculegere prelungită

Intră deci acum în tine, cu lacrimi şi cu suspine, mângâie-l pe Domnul tău, pe Cristos, om-Dumnezeu!

Începutul anului bisericesc, Adventul, în cele trei-patru săptămâni, cheamă pe creştini să se pregătească în reculegere spirituală rodnică pentru solemnitatea Crăciunului.

O dată încheiat ciclul Crăciunului şi cele patru-opt săptămâni de peste an, intrăm, cu Miercurea Cenuşii, în Postul Mare, timp sfânt, prielnic pentru reculegere, convertire, purificare şi reînnoire sufletească, pregătire numaidecât necesară pentru bucuria fără seamăn a învierii.

În vacarmul multiform al vieţii de toate zilele, a te reculege şi a te ruga sunt considerate de mulţi ca imposibile. Şi totuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, dificultăţile se pot învinge. În ciuda obstacolelor, conştiinţa creştină, mereu trează, ţine cu orice preţ la menţinerea legăturii cu Dumnezeu, izvorul luminii şi al puterii. Din cele 24 de ore, creştinul grijuliu rezervă ceva timp pentru reculegere, reflecţii şi fixarea gândurilor inspirate de Duhul adevărului, al sfinţeniei şi al păcii. Toate le pot în acela care mă întăreşte!

Stăpânirea de sine, renunţarea la vorbe uşuratice, ofensatoare, la întreg "arsenalul" centrifug concretizat în nesăbuinţa distracţiilor, a curiozităţii, a comodităţilor idolatre, asigură climatul propice vieţii creştine.

Remediul împotriva împrăştierii sufletului este oferit de indicatorul creştin centripet: Dumnezeul întrupat, Isus, care se roagă şi antrenează la rugăciune; care se smereşte, trăind în lepădarea de sine pe care o declară absolut necesară ucenicilor săi; ia crucea grea, impusă unui trup îndelung torturat, pentru ca pe Calvar să fie pironit pe ea, sfinţind-o şi oferind-o fiecărui creştin drept cale a sa, calea regească a crucii. Onoraţi cu semnul crucii mântuitoare la Botez, recunoaştem ca voinţă a lui Dumnezeu purtarea crucii personale, pe urmele lui Isus.

Reculegerea prelungită, specifică Postului Mare, este strâns unită cu spiritul rugăciunii, în ascultarea şi meditarea cuvântului lui Dumnezeu, în purificarea sufletului prin baia sfintei Spovezi, în integrarea la viaţa divină prin circuitul euharistic: Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Faptele de milostenie se încadrează armonios în agenda proprie acestui timp: Ceea ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei mai mici, mie mi-aţi făcut.

Doamne, fii tu magnetul permanent care ne atragi la tine! Înnoieşte-ne inima şi duhul!

P.A.D.